Dicționare ale limbii române

17 definiții pentru șperlă

ȘPÉRLĂ s. f. (Reg.) Cenușă încă fierbinte care acoperă jarul; spuză. ◊ Expr. A da pe cineva prin șperlă = a se purta rău cu cineva, a-l maltrata; a pune pe cineva într-o situație penibilă. A o da prin șperlă = a o păți. – Et. nec.
ȘPÉRLĂ s. f. (Reg.) Cenușă încă fierbinte care acoperă cărbunii; spuză ◊ Expr. A da pe cineva prin șperlă = a se purta rău cu cineva, a-l maltrata; a pune pe cineva într-o situație penibilă. A o da prin șperlă = a o păți. – Et. nec.
ȘPÉRLĂ s. f. Cenușă de culoare deschisă, încă fierbinte, care acoperă cărbunii cînd se trece flacăra; spuză. Mutu rîdea cu lacrimi și pufnea lîngă foc, de și-a umplut genele de șperlă. SADOVEANU, P. M. 280. În bordei era un moșneag bătrîn, bătrîn, care ședea dinaintea focului c-o bucățică de mămăligă de trei zile, și tot o învîrtea prin cea șperlă, cînd pe-o parte, cînd pe alta. ȘEZ. VI 88. ◊ Expr. A da pe cineva prin șperlă = a se purta rău cu cineva, a maltrata. Cred că nu mă vei da prin șperlă și nu-l vei lăsa să mă bată. CREANGĂ, A. 111. A o da prin șperlă = a o păți. Bietul boier a dat-o și el prin șperlă. I. CR. IV 95.
șpérlă (reg.) s. f., g.-d. art. șpérlei
șpérlă s. f., g.-d. art. șpérlei; pl. șpérle
ȘPÉRLĂ s. v. jar, jăratic, jărăgăi, praf, pulbere, spuză.
ȘPÉRLĂ ~e f. reg.1) Cenușă fină, albicioasă, care se formează pe suprafața jăraticului; spuză. ◊ A da prin ~ a) a trata cu brutalitate; b) a pune într-o situație neplăcută. 2) Copil vioi și zburdalnic. /Orig. nec.
șperlă f. Mold. cenușă de cărbuni aprinși: a arunca șperlă în ochi; a da prin șperlă, a prinde cu minciuni (metaforă luată dela frigerea fripturei); cred că nu mă vei da prin șperlă și nu-l vei lăsa să mă bată CR. [Cf. croat SPÈRLITI, a arde (v. pară)].
spérlă (sud) și șpérlă (nord) f. pl. e (ung. pernye, spuză, cenușă caldă, de unde vine și ardelenescu perneŭ, colb. V. pîrnaĭe). Cenușă foarte suptire saŭ fumegă-tură de lampă care se depune ca colbu pin camere. A da cu șperlă (orĭ cu colb) în ochiĭ lumiĭ, a căuta să înșelĭ lumea ca să nu vadă vițiĭ evidente. A da pin sperlă (fam.), a terfeli, a tărbăci, a bate saŭ a ocărî. V. pospaĭ.
șpérlă, V. sperlă.
șperlă s. v. JAR. JĂRĂGĂI. JERATIC. PRAF. PULBERE. SPUZĂ.
șpérlă, șperle, (sperlă), s.f. – (reg.) 1. Cenușă fierbinte amestecată cu jăratic; spuză. 2. Praf, pulbere: „Și, Doamne, ce furtuni veneau înaintea ei (a Dochiei) și după ea și ziceau că se va face șperlă” (Bilțiu, 1999: 90; Săliștea de Sus). – Et. nec. (DER, DEX); cf. srb. sprljiti „a arde” (MDA).
șpérlă, -e, (sperlă), s.f. – 1. Cenușă fierbinte amestecată cu jăratic; spuză. 2. Praf, pulbere: „Și, Doamne, ce furtuni veneau înaintea ei (a Dochiei) și după ea și ziceau că se va face șperlă” (Bilțiu 1999: 90; Săliștea de Sus). – Et. nec. (DER, DEX).
a arunca șperlă-n ochi expr. (intl.) a amăgi, a înșela.
a da prin șperlă expr. 1. a se purta rău (cu cineva); a maltrata (pe cineva). 2. a trăda; a părăsi (pe cineva).
a o da prin șperlă expr. a o păți.
a zvârli praf / șperlă în ochii cuiva expr. a induce pe cineva în eroare, a încerca să înșele pe cineva.

șperlă dex online | sinonim

șperlă definitie

Intrare: șperlă
șperlă substantiv feminin (numai) singular