Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru șperțară

ȘPERȚÁR, -Ă, șperțari, -e, s. m. și f. Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț. – Șperț + suf. -ar.
ȘPERȚÁR, -Ă, șperțari, -e, s. m. și f. Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț. – Șperț + suf. -ar.
șperțáră (rar) s. f., g.-d. art. șperțárei; pl. șperțáre
șperțáră s. f., g.-d. art. șperțárei; pl. șperțáre
ȘPERȚÁR s. (fam. și peior.) ciubucar.
șperțár, -ă s. Acela care primește șperț.
*ȘPERȚAR s. (fam. și peior.) ciubucar.

șperțară dex online | sinonim

șperțară definitie

Intrare: șperțară
șperțară substantiv feminin admite vocativul