Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru șperțar

ȘPERȚÁR, -Ă, șperțari, -e, s. m. și f. Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț. – Șperț + suf. -ar.
ȘPERȚÁR, -Ă, șperțari, -e, s. m. și f. Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț. – Șperț + suf. -ar.
ȘPERȚÁR, șperțari, s. m. Persoană care primește în mod obișnuit șperț, pentru a face servicii ilegale.
șperțár (fam.) s. m., pl. șperțári
șperțár s. m., pl. șperțári
ȘPERȚÁR s. (fam. și peior.) ciubucar.
ȘPERȚÁR ~i m. pop. Persoană care ia sau care dă șperț; ciubucar. /șperț + suf. ~ar
șperțár, -ă s. Acela care primește șperț.
*ȘPERȚAR s. (fam. și peior.) ciubucar.

șperțar dex online | sinonim

șperțar definitie

Intrare: șperțar
șperțar substantiv masculin admite vocativul