Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
ȘPAȚIRÍ, șpațiresc, vb. IV. Refl. (Germanism rar, în Transilv.) A se plimba. Te rog fă ș-a mea voință, Nu ieși seara-n uliță, Eu ies și mă șpațiresc, Cu trei-patru te găsesc, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
ȘPAȚIRÍ vb. v. plimba.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
șpațiri vb. v. PLIMBA.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
șpațirire dex online | sinonim
șpațirire definitie
Intrare: șpațirire
șpațirire infinitiv lung
Intrare: șpațiri
șpațiri conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv
