ȘPĂCLUIÁLĂ, șpăcluieli, s. f. 1. Faptul de a șpăclui. 2. Strat subțire de ipsos sau de chit care se aplică pe tencuială sau pe lemnărie cu ajutorul șpaclului. [Pr.: -clu-ia-] – V. șpăclui.

ȘPĂCLUIÁLĂ, șpăcluieli, s. f. 1. Faptul de a șpăclui. 2. Strat subțire de ipsos sau de chit care se aplică pe tencuială sau pe lemnărie cu ajutorul șpaclului. [Pr.: -clu-ia-] – V. șpăclui.

șpăcluiálă (șpă-clu-) s. f., g.-d. art. șpăcluiélii; pl. șpăcluiéli

șpăcluiálă s. f. (sil. -clu-), g.-d. art. șpăcluiélii; pl. șpăcluiéli

ȘPĂCLUIÁLĂ s. v. șpăcluire.

ȘPĂCLUIÁLĂ ~iéli f. 1) v. A ȘPĂCLUI. 2) Strat subțire de ipsos sau de chit care se aplică pe tencuială sau pe lemnărie cu un șpaclu. [Sil. -clu-ia-] /v. a șpăclui

ȘPĂCLUIALĂ s. (CONSTR.) șpăcluire. (~ tencuielii.)