ȘOVĂITÚRĂ, șovăituri, s. f. Schimbare de direcție; cotitură, cot. Atuncea au ieșit un iepure spăriet și au rupt-o la fugă... tot făcînd șovăituri. SBIERA, P. 260.

ȘOVĂITÚRĂ, șovăituri, s. f. Mers șovăit; schimbare de direcție; cotitură. – Din șovăi + suf. -(i)tură.

șovăitúră f., pl. ĭ. Drum șovăit (de ex., o galerie cotită). – La Dos. șu-.