ȘOVÎRCĂÍ, șovîrcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A evita un obstacol, ferindu-se, dîndu-se în lături; fig. a ocoli o situație dificilă, a căuta să scapi dintr-o încurcătură. Cînd vine furca la ochi, cu greu iaste aceluia carele nu știe să șovîrcăiască. ȚICHINDEAL, F. 15.

ȘOVÂRCĂÍ, șovârcăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A evita un obstacol, ferindu-se; fig. a ocoli o situație dificilă, a căuta să scapi dintr-o încurcătură.

șovârcăí, șovârcăiésc, vb. IV (reg.; despre oameni) 1. a se da la o parte (ferindu-se de ceva). 2. a încerca să ocolească, să ascundă adevărul; a căuta pretexte.