Dicționare ale limbii române

15 definiții pentru șovâlcăit

ȘOVÂLCĂÍ, șovấlcăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A șchiopăta. – Șovâlc + suf. -ăi.
ȘOVÂLCĂÍ, șovấlcăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A șchiopăta. – Șovâlc + suf. -ăi.
ȘOVÎLCÎÍ, șovîlcîi, vb. IV. Intranz. A șchiopăta, a șontîcăi. A dat-o pe sama ciocîrlanului, care îndată a și pornit șovîlcîind. CREANGĂ, P. 94.
șovâlcăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 șovấlcăie, imperf. 3 sg. șovâlcăiá; conj. prez. 3 să șovấlcăie
șovâlcăí vb., ind. și conj. prez. 1 sg. șovâlcăi/șovâlcăiésc, imperf. 3 sg. șovâlcăiá
ȘOVÂLCĂÍ vb. v. șchiopăta.
ȘOVÂLCĂÍT adj. v. șchiop, șchiopătat.
ȘOVÂLCĂÍT s. v. șchiopătare.
A ȘOVÂLCĂÍ șovâlcăiésc intranz. pop. A merge cu dificultate (și făcând mișcări nefirești) din cauza infirmității unui picior; a șontâcăi; a șchiopăta. /șovâlc + suf. ~ăi
șovâlcăí, șovâlcăi, vb. IV (reg. și fam.) 1. a șchiopăta, a merge greu. 2. (despre obiecte) a se clătina; a sta să se răstoarne. 3. (în forma: șovâlcâi) a se legăna în vânt; a fâlfâi.
șovălcăí v. Mold. a merge din greu, a șchiopăta (CR.).
șovî́lcăĭ și -ĭésc, a v. tr. (d. șovîlc. V. șolcăĭ, șovăĭesc). Nord. Șontîcăĭ, fac șovîlc-șovîlc în mers.
șovîlcăi vb. v. ȘCHIOPĂTA.
șovîlcăit adj. v. ȘCHIOP. ȘCHIOPĂTAT.
șovîlcăit s. v. SCHIOPĂTARE.

șovâlcăit dex online | sinonim

șovâlcăit definitie

Intrare: șovâlcăit
șovâlcăit
Intrare: șovâlcăi
șovâlcăi 1 1 -i conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb intranzitiv
șovâlcâi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv
șovâlcăi 2 1 -iesc conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv