ȘOSELUÍ, șoseluiesc, vb. IV. Tranz. A transforma un drum în șosea prin pietruire, pavare; a șosela. ♦ A înzestra o regiune cu o rețea de șosele. – Șosea + suf. -ui.

ȘOSELUÍRE, șoseluiri, s. f. Acțiunea de a șoselui și rezultatul ei; șoselare. – V. șoselui.

ȘOSELUÍ, șoseluiesc, vb. IV. Tranz. A transforma un drum în șosea prin pietruire, pavare; a șosela. ♦ A înzestra o regiune cu o rețea de șosele. – Șosea + suf. -ui.

ȘOSELUÍRE, șoseluiri, s. f. Acțiunea de a șoselui și rezultatul ei; șoselare. – V. șoselui.

ȘOSELUÍ, șoseluiesc, vb. IV. Tranz. A pava un drum, a-l transforma în șosea; a șosela. ♦ A înzestra o regiune cu o rețea de șosele.

ȘOSELUÍRE, șoseluiri, s. f. Acțiunea de a șoselui și rezultatul ei; șoselare. Șoseluirea a două uliți. I. IONESCU, 112.

șoseluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoseluiésc, imperf. 3 sg. șoseluiá; conj. prez. 3 să șoseluiáscă

șoseluíre s. f., g.-d. art. șoseluírii; pl. șoseluíri

șoseluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoseluiésc, imperf. 3 sg. șoseluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șoseluiáscă

șoseluíre s. f., g.-d. art. șoseluírii; pl. șoseluíri

ȘOSELUÍ vb. (rar) a șosela. (A ~ un drum de țară.)

ȘOSELUÍRE s. (rar) șoselare. (~ unui drum de țară.)

A ȘOSELUÍ ~iésc tranz. rar 1) (drumuri) A transforma în șosea. 2) (teritorii) A înzestra cu șosele. /șosea + suf. ~ui

șoseluì v. a așterne o șosea.

*șoseluĭésc v. tr. (d. șosea). Pavez cum se pavează obișnuit șoselele (cu prund orĭ peatră sfărămată saŭ macadam): drum șoseluit.

ȘOSELUI vb. (rar) a șosela. (A ~ un drum de țară.)

ȘOSELUIRE s. (rar) șoselare. (~ unui drum de țară.)