ȘORICIOÁICĂ, (1) șoricioaice, s. f. 1. Femela șoarecelui. 2. (Pop.) Substanță otrăvitoare, reprezentând un compus al arsenului, folosită mai ales contra șobolanilor; șorecie, șoricească. – Șoarece + suf. -oaică.

ȘORICIOÁICĂ, (1) șoricioaice, s. f. 1. Femela șoarecelui. 2. (Pop.) Substanță otrăvitoare, reprezentând un compus al arsenului, folosită mai ales contra șoarecilor; șorecie, șoriceasă. – Șoarece + suf. -oaică.

ȘORICIOÁICĂ, (1) șoricioaice, s. f. 1. Femela șoarecelui. 2. (Popular) Substanță otrăvitoare (reprezentînd un compus al arsenicului) întrebuințată mai ales contra șoarecilor. I-au dat să bea țuică în care topiseră șoricioaică. STANCU, D. 89. Ce să faci cu șoricioaica?... îmi trebuie pentru leac. PAMFILE, M. R. I 352.

șoricioáică1 (femela șoarecelui) s. f., g.-d. art. șoricioáicei; pl. șoricioáice

șoricioáică2 (otravă) (pop.) s. f., g.-d. art. șoricioáicei

șoricioáică s. f., g.-d. art. șoricioáicei; (zool.) pl. șoricioáice

ȘORICIOÁICĂ s. (ZOOL.) (rar) șoriceasă, (reg.) șorecoaie. (~ e femela șoarecelui.)

ȘORICIOÁICĂ s. v. anhidridă arsenioasă, arsenic, trioxid de arsen.

ȘORICIOÁICĂ1 ~ce f. Femelă a șoarecelui. /șoarece + suf. ~oaică

ȘORICIOÁICĂ2 f. pop. Substanță toxică de culoare albă, folosită în medicină și la stârpirea șoarecilor; săricică; arsen. /șoarece + suf. ~oaică

șoricioaică f. piatra șoarecelui sau acid arsenios, servă la stărpirea șoarecilor.

șoricĭoaĭcă (oaĭ o silabă) f. (d. șoarice). Un fel de otravă p. șoaricĭ și guzganĭ. (E un trioxid de arsenic, un acid arsenios saŭ o anidridă arsenioasă [As2 O3] supt forma unuĭ praf alb). – Și -ceasă.

ȘORICIOAICĂ s. (ZOOL.) (rar) șoriceasă, (reg.) șorecoaie. (~ e femela șoarecelui.)

șoricioaică s. v. ANHIDRIDĂ ARSENIOASĂ. ARSENIC. TRIOXID DE ARSEN.

șoricioaică s. f. sg. alcool de calitate inferioară.