ȘORICÉSC, -EÁSCĂ, șoricești, adj. (Rar) Care ține de șoareci, privitor la șoareci. – Șoarece + suf. -esc.

ȘORICÉSC, -EÁSCĂ, șoricești, adj. (Rar) Care ține de șoareci, privitor la șoareci. – Șoarece + suf. -esc.

ȘORECÉSC, -EÁSCĂ adj. v. șoricesc.

ȘORICÉSC, -EÁSCĂ, șoricești, adj. De șoarece, al șoarecilor. Trecură prin țara broștească și. prin țara șoricească. RETEGANUL, P. III 16. Binele șoricesc, cît de mult îl doresc! ALEXANDRESCU, M. 314. – Variantă: șorecésc, -eáscă (RETEGANUL, P III 16) adj.

șoricésc (rar) adj. m., f. șoriceáscă; pl. m. și f. șoricéști

șoricésc adj. m., f. șoriceáscă; pl. m. și f. șoricéști

ȘORICÉSC ~eáscă (~éști) rar Care este caracteristic pentru șoareci; propriu șoarecilor. /șoarece + suf. ~esc

șoricesc a. de șoarece: neamul șoricesc.

șoricésc, -eáscă adj. De șoarice, al șoaricilor: neamu șoricesc.