Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru ╚Öoricel

OCHI1, (I, II 4, 7, 11, 12, III) ochi, s. m., (II 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 10, 13) ochiuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre cele dou─â organe ale vederii, de form─â globular─â, sticloase, a╚Öezate simetric ├«n partea din fa╚Ť─â a capului omului ╚Öi a unor animale; globul ├«mpreun─â cu orbita, pleoapele, genele; irisul colorat al acestui organ; organul vederii unui animal sau al unei insecte, indiferent de structura lui. ÔŚŐ Loc. adv. V─âz├ónd cu ochii = repede. Ochi ├«n ochi = privindu-se unul pe altul. Cu ochii ├«nchi╚Öi = a) f─âr─â discern─âm├ónt; b) pe dinafar─â, pe de rost; foarte u╚Öor, f─âr─â dificult─â╚Ťi. ÔŚŐ Expr. (A fi) numai ochi (╚Öi urechi) = (a privi) foarte atent (la ceva). A dormi numai cu un ochi = a dormi u╚Öor, nelini╚Ötit; a dormi iepure╚Öte. C├ót vezi cu ochii (sau cu ochiul) = c├ót cuprinzi cu privirea, p├ón─â la dep─ârt─âri foarte mari. A vedea cu ochii lui = a vedea el ├«nsu╚Öi, a fi de fa╚Ť─â la o ├«nt├ómplare. A vedea cu ochii altuia = a nu avea p─âreri proprii, a judeca prin prisma altuia. A p─âzi (sau a ├«ngriji) pe cineva ca ochii din cap = a p─âzi, a ├«ngriji etc. pe cineva cu cea mai mare aten╚Ťie. A ar─âta (pe cineva sau ceva) din ochi = a semnala cuiva ├«n mod discret (pe cineva sau ceva), f─âc├ónd o mi╚Öcare u╚Öoar─â a ochilor ├«n direc╚Ťia voit─â. A iubi pe cineva (sau a-i fi drag cuiva) ca lumina ochilor (sau mai mult dec├ót ochii din cap) = a iubi (sau a fi iubit) din tot sufletul. A i se scurge (sau a-i curge) cuiva ochii dup─â cineva (sau dup─â ceva) = a se uita cu mult drag la cineva sau la ceva, a-i pl─âcea foarte mult cineva sau ceva, a ╚Ťine mult la cineva sau la ceva. A nu avea ochi s─â vezi pe cineva = a fi sup─ârat pe cineva, a nu putea suferi pe cineva. A privi pe cineva cu (sau a avea pe cineva la) ochi buni (sau r─âi) = a (nu) simpatiza pe cineva. A nu vedea (lumea) ├«naintea ochilor = a fi foarte sup─ârat, a fierbe de m├ónie. A da ochii (sau ochi) cu cineva = a ├«nt├ólni pe cineva (pe nea╚Öteptate). A da cu ochii de cineva (sau de ceva) = a vedea ceva sau pe cineva care ├«╚Ťi iese ├«nt├ómpl─âtor ├«n cale; a z─âri. A-╚Öi vedea visul cu ochii = a-╚Öi vedea realizat─â o dorin╚Ť─â. E cu ochi ╚Öi cu spr├óncene = e evident, e clar. A i se ├«ntoarce (cuiva) ochii ├«n cap (sau pe dos), se zice c├ónd cineva este ├«n agonie, c├ónd moare. A(-╚Öi) da ochii peste cap = a) a cocheta, a afecta2; a face fasoane; b) (a fi pe punctul de) a muri. A privi cu ochii mari = a privi atent, a fi uimit de ceea ce vede. A pune (o arm─â) la ochi sau a lua la ochi = a ╚Ťinti, a ochi. A lua (pe cineva) la ochi = a avea b─ânuieli asupra cuiva, a suspecta. A pune ochii (pe cineva sau pe ceva) = a-i pl─âcea cineva sau ceva; a pune sub observa╚Ťie, a urm─âri. A face un lucru cu ochii ├«nchi╚Öi = a face un lucru foarte u╚Öor, f─âr─â dificultate, f─âr─â ezitare. ├Äntre patru ochi = f─âr─â martori, ├«n intimitate. Plin ochi = foarte plin. (Fam.) Cu un ochi la f─âin─â ╚Öi cu altul la sl─ânin─â, se spune despre cel care: a) se uit─â cruci╚Ö sau b) r├óvne╚Öte la dou─â lucruri deodat─â. (Munce╚Öte, lucreaz─â, alearg─â, se fere╚Öte, fuge etc. de ceva) de-╚Öi scoate ochii = (munce╚Öte, lucreaz─â etc.) c├ót poate, din r─âsputeri. 2. Facultatea de a vedea, sim╚Ťul v─âzului, vedere; privire, uit─âtur─â. ÔŚŐ Loc. adv. Cu ochi pierdu╚Ťi = cu privirea neconcentrat─â, privind ├«n gol; ├«n extaz. Sub ochii no╚Ötri = a) sub privirea noastr─â; b) acum, ├«n prezent. ├Än ochii cuiva = dup─â p─ârerea cuiva, dup─â aprecierea cuiva, ├«n con╚Ötiin╚Ťa cuiva; ├«n fa╚Ťa cuiva. De (sau pentru) ochii lumii = de form─â, pentru a salva aparen╚Ťele. ÔŚŐ Expr. A privi cu ochi de piatr─â = a privi nep─âs─âtor, rece, ├«nm─ârmurit. A avea ochi = a se ar─âta priceput ├«n a aprecia un lucru dintr-o privire. A m─âsura (sau a judeca, a pre╚Ťui etc.) din ochi = a aprecia cu aproxima╚Ťie, cu privirea, ├«nsu╚Öirea unui obiect sau a unei fiin╚Ťe; a studia, a cerceta, a analiza cu privirea ceva sau pe cineva. A vinde (sau a da, a cump─âra) pe ochi = a vinde (sau a cump─âra) apreciind cantitatea cu privirea. A sorbi pe cineva din ochi = a ╚Ťine foarte mult la cineva, a-l privi cu drag. A m├ónca (sau a ├«nghi╚Ťi) cu ochii = a m├ónca cu mare poft─â; a pofti. ├Äncotro vede cu ochii sau unde ├«l duc ochii = indiferent unde, ├«n orice direc╚Ťie, f─âr─â ╚Ťint─â, aiurea. ÔÖŽ Fig. Putere de p─âtrundere, discern─âm├ónt; judecat─â, ra╚Ťiune. 3. (La pl.) Obraz, fa╚Ť─â. ÔŚŐ Loc. adv. De la ochi sau (verde) ├«n ochi = cu ├«ndr─âzneal─â, f─â╚Ťi╚Ö, f─âr─â cru╚Ťare. II. P. anal. 1. S. n. Fiecare dintre spa╚Ťiile libere ale unei ferestre, ├«n care se monteaz─â geamurile; panou de sticl─â care ├«nchide fiecare dintre aceste spa╚Ťii. ÔÖŽ Mic─â deschiz─âtur─â ├«nchis─â cu sticl─â, f─âcut─â ├«ntr-un perete exterior, folosind la aerisirea sau la iluminarea unei ├«nc─âperi. ÔŚŐ Ochi de bou = nume dat ferestrelor rotunde de mici dimensiuni folosite pentru iluminarea ╚Öi aerisirea podurilor, a mansardelor sau a ├«nc─âperilor de serviciu ale unui edificiu. 2. S. n. Por╚Ťiune de loc, ├«n form─â circular─â, acoperit─â cu altceva (ap─â, nisip, z─âpad─â etc.) dec├ót mediul ├«nconjur─âtor. 3. S. n. ├Äntindere de ap─â ├«n form─â circular─â, ├«n regiuni ml─â╚Ötinoase, m─ârginit─â cu papur─â; loc unde se adun─â ╚Öi stagneaz─â apa. ÔÖŽ V├órtej de ap─â, bulboan─â; copc─â. 4. S. n. ╚Öi m. Orificiu f─âcut ├«ntr-o p├ónz─â de nav─â, plas─â, foaie de cort, prin care se poate petrece o sfoar─â, o fr├ónghie, un cablu; oche╚Ť. ÔÖŽ Bucl─â format─â prin ├«ndoirea unei sfori, a unei fr├ónghii etc., petrecut─â cu un cap─ât prin ├«ndoitur─â; la╚Ť. ÔÖŽ Fiecare dintre golurile (simetrice) aflate ├«ntre firele unei ├«mpletituri, ale unor ╚Ťes─âturi, ale unor plase etc.; golul ├«mpreun─â cu firele care ├«l m─ârginesc. ÔÖŽ Fiecare dintre verigile din care se compune un lan╚Ť; za. 5. S. n. Orificiu circular situat pe partea superioar─â a unei ma╚Öini de g─âtit, pe care se a╚Öaz─â vasele pentru a le pune ├«n contact direct cu flac─âra. 6. S. n. (Mai ales la pl.) M├óncare f─âcut─â din ou─â pr─âjite ├«n tigaie sau fierte f─âr─â coaj─â, astfel ca g─âlbenu╚Öul s─â r─âm├ón─â ├«ntreg (cu albu╚Öul coagulat ├«n jurul lui). 7. S. m. Complex de muguri existent pe nod la vi╚Ťa-de-vie sau la subsuoara frunzelor unor plante. 8. S. n. Desp─âr╚Ťitur─â ├«ntr-o magazie, ├«ntr-un hambar etc.; box─â. 9. S. n. Fiecare dintre petele colorate de pe coada p─âunului. 10. S. n. Particul─â rotund─â de gr─âsime care plute╚Öte pe suprafa╚Ťa unui lichid. 11. S. m. (├Än sintagmele) Ochi magic = tub electronic cu ecran fluorescent, care se folose╚Öte ├«n special la aparatele de recep╚Ťie radiofonic─â sau radiotelegrafic─â, ca s─â arate ├«n ce m─âsur─â este realizat acordul pe lungimea de und─â dorit─â; indicator de acord. 12. S. m. Fiecare dintre punctele de pe zaruri, c─âr╚Ťi de joc etc. 13. S. n. Fig. Pat─â de lumin─â, lic─ârire, punct str─âlucitor. III. S. m. Compuse: ochi-de-pisic─â = a) disc de sticl─â sau de material plastic (montat ├«ntr-o garnitur─â de metal) care reflect─â razele de lumin─â proiectate asupra lui ╚Öi care este folosit ca pies─â de semnalizare la vehicule sau la panourile fixe de pe ╚Öosele; b) varietate de minerale care, ╚Ölefuite ├«ntr-un anumit mod, cap─ât─â o luminozitate neobi╚Önuit─â; ochi-de-ciclop = fereastr─â special─â care separ─â acustic ├«nc─âperile unui studio, permi╚Ť├ónd ├«ns─â o vizibilitate bun─â; ochiul-boului = a) (Bot.) nume dat mai multor plante din familia compozeelor, cu inflorescen╚Ťe mari, albe sau viu colorate; b) (Ornit.) pitulice; ochiul-lupului = a) plant─â erbacee cu flori mici albastre ╚Öi cu fructe nucule (Lycopsis arvensis); b) plant─â erbacee cu tulpina ramificat─â ╚Öi cu florile dispuse ├«n form─â de spice (Plantago indica); ochii-p─âs─âruicii = a) plant─â erbacee cu frunze lanceolate ╚Öi cu flori albastre, albe sau ro╚Öii (Myosotis palustris); b) nu-m─â-uita; ochiul-╚Öarpelui = a) plant─â erbacee cu frunze mici ├«n form─â de rozet─â, acoperite cu peri albi m─ât─âso╚Öi, cu flori albastre, rar albe, pl─âcut mirositoare (Eritrichium nanum); b) mic─â plant─â erbacee cu frunze p─âroase ╚Öi cu flori mici, albastre ├«nchis (Myosotis arvensis); ochii-╚Öoricelului = a) mic─â plant─â erbacee cu tulpini ro╚Öietice, cu frunzele bazale dispuse ├«n rozet─â, cu flori alburii, rareori liliachii (Saxifraga adscendens); b) nu-m─â-uita; ochiul-soarelui = vanilie s─âlbatic─â; ochiul-p─âunului = fluture de noapte care are pe aripi pete rotunde, colorate, asem─ân─âtoare cu cele de pe coada p─âunului (Saturnia pyri); Ochiul-Taurului = numele unei stele din constela╚Ťia Taurului; ochi-de-tigru = varietate de cuar╚Ť galben sau brun-ro╚Öcat cu iriza╚Ťii determinate de incluziuni foarte mici de fier, mic─â sau azbest. [Pl. ╚Öi: (II, 4) ochiuri] ÔÇô Lat. oc(u)lus.
╚śORIC├ëL, ╚Öoricei, s. m. 1. Diminutiv al lui ╚Öoarece; ╚Öoricu╚Ť. 2. (Pop.) Boal─â a vitelor care se manifest─â prin umfl─âturi mari sub piele. ÔÇô ╚śoarece + suf. -el.
╚śORIC├ëL, ╚Öoricei, s. m. 1. Diminutiv al lui ╚Öoarece; ╚Öoricu╚Ť. 2. (Pop.) Boal─â a vitelor care se manifest─â prin umfl─âturi mari sub piele. ÔÇô ╚śoarece + suf. -el.
╚śOREC├ëL s. m. v. ╚Öoricel.
╚śORIC├ëL, ╚Öoricei, s. m. 1. Diminutiv al lui ╚Öoarece. Mi╚Ťa se joac─â cu ╚Öoricelul. NEGRUZZI, S. III 431. G├«nd vede un ╚Öoricel, ╚Ťup, ├«l prinde sprintenel (Pisica). GOROVEI, C. 291. ÔŚŐ Compus: coada-╚Öoricelului v. coad─â (1). 2. (Popular) Boal─â de vite care provoac─â umfl─âturi sub piele, mai ales ├«n regiunea p├«ntecelui sau sub urechi. ÔÇô Variant─â: ╚Öorec├ęl s. m.
co├ída-╚Öoric├ęlului (plant─â) s. f. art., g.-d. art. c├│zii-╚Öoric├ęlului
╚Öoric├ęl s. m., pl. ╚Öoric├ęi, art. ╚Öoric├ęii
co├ída-╚Öoric├ęlului (bot.) s. f.
╚Öoric├ęl s. m., pl. ╚Öoric├ęi, art. ╚Öoric├ęii
COADA-╚śORIC├ëLULUI s. v. p─âtlagin─â.
╚śORIC├ëL s. 1. (ZOOL.) (rar) ╚Öoricu╚Ť, (reg.) ╚Öorica╚Ö. 2. (BOT.; Myosurus minimus) codi╚Ťuc─â.
╚śORIC├ëL s. v. b─âtr├óni╚Ö.
╚śORIC├ëL ~i m. pop. (diminutiv de la ╚Öoarece) Boal─â a vitelor caracterizat─â prin apari╚Ťia unor umfl─âturi dureroase ╚Öub piele. /╚Öoarece + suf. ~el
șoricel m. 1. puiu de șoarece; 2. Bot. bătrâniș.(V. coadă); 3. pl. umflături (de mărimea șoarecilor) sub pântecele vitelor.
╚Öoric├ęl m., pl. e─ş. ╚śoarice mic. O plant─â ranunculacee (myos├│rus minimus). Coada ╚Öoricelulu─ş. V. coad─â.
coada-șoricelului s. v. PĂTLAGINĂ.
╚śORICEL s. 1. (ZOOL.) (rar) ╚Öoricu╚Ť, (reg.) ╚Öorica╚Ö. 2. (BOT.; Myosurus minimus) codi╚Ťuc─â.
╚Öoricel s. v. B─éTR├ÄNI╚ś.
ACHILLEA L., COADA ╚śORICELULUI, fam. Compositae. Gen originar numai din zon─â continental─â. S├«nt cunoscute cca 100 specii, perene. Tulpina pu╚Ťin p─âroas─â, ├«nalt─â de la c├«╚Ťiva centimetri p├«n─â la 1,5 m. Flori mici (cele radiale late, rotunde), p├«n─â la 12; ├«n mici capitule ce formeaz─â un corimb, rareori solitare. Involucrul alungit-eliptic sau ovat. ├«nflore╚Öte vara ÔÇô toamna. Frunze penat-sectate.
SAXIFRAGA L., SAXIFRAGA, OCHII ╚śORICELULUI, fam. Saxifragaceae. Gen originar din China ╚Öi Japonia, peste 200 specii, cuprinz├«nd plante mici, interesante datorit─â ╚Öi stolonilor s─âi sub╚Ťiri, penden╚Ťi, p├«n─â la 1 m lungime, ro╚Öii, garnisi╚Ťi cu rozete mici de frunze orbiculare, distan╚Ťate, verzi-marmorate cu alb pe fa╚Ťa superioar─â ╚Öi ro╚Öii pe cea inferioar─â (Saxifraga sarmentosa). Frunze p├«n─â la 10 cm lungime, pe╚Ťiolate, limb subrotund, de 2 ori din╚Ťat. Flori albe, verzi, galbene sau pu╚Ťin ro╚Öietice (caliciul cu 5 diviziuni, 5 petale neegale, 10 stamine, cele sterile lipsesc), dispuse ├«n panicule piramidale. Fruct, capsul─â bilocular─â.
a da apă la șoricei expr. a plânge.
╚śORICEL, ╚Öoricei, s. m. (Inform.) Sinonim cu maus (2). ÔÇô Cf. engl. mouse, fr. souris.

șoricel dex online | sinonim

șoricel definitie

Intrare: șoricel
șorecel substantiv masculin
șoricel substantiv masculin
Intrare: coada-șoricelului
coada-șoricelului substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: ochii-șoricelului
ochii-șoricelului invariabil substantiv masculin articulat