ȘORICEÁSĂ s. f. (Pop.) Șoricioaică (2). – Șorece + suf. -easă.

ȘORICEÁSĂ s. f. (Pop.) Șoricioaică (2). – Șoarece + suf. -easă.

ȘORICEÁSĂ s. f. (Popular) Șoricioaică (2). Cîteva grăunțe de șoriceasă face cît și plumbul lui. NEGRUZZI, S. I 212.

șoriceásă (otravă) (pop.) s. f., g.-d. art. șoricései

șoriceásă (otravă) s. f., g.-d. art. șoricései; pl. șoricése

ȘORICEÁSĂ s. v. anhidridă arsenioasă, arsenic, șoricioaică, trioxid de arsen.

șoriceásă s.f. (pop.) 1. otravă de șoareci; șoricioaică, șorecie. 2. femela șoarecelui; șorecoaie.

șoriceásă, V. șoricĭoaĭcă.

șoricĭoaĭcă (oaĭ o silabă) f. (d. șoarice). Un fel de otravă p. șoaricĭ și guzganĭ. (E un trioxid de arsenic, un acid arsenios saŭ o anidridă arsenioasă [As₂ O₃] supt forma unuĭ praf alb). – Și -ceasă.

șoriceasă s. v. ANHIDRIDĂ ARSENIOASĂ. ARSENIC. ȘORICIOAICĂ. TRIOXID DE ARSEN.