Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru ╚Öoricar

╚śOREC├üR s. m. v. ╚Öoricar.
╚śORIC├üR, ╚Öoricari, s. m. 1. Ras─â de c├óini care prind ╚Öoareci. 2. (├Än forma ╚Öorecar) Numele mai multor p─âs─âri r─âpitoare din familia acvilidelor care se hr─ânesc mai ales cu ╚Öoareci (Buteo). [Var.: ╚Öorec├ír s. m.] ÔÇô ╚śoarec + suf. -ar.
╚śOREC├üR s. m. v. ╚Öoricar.
╚śORIC├üR, ╚Öoricari, s. m. 1. Soi de c├óine care prinde ╚Öoareci. 2. Numele mai multor p─âs─âri r─âpitoare din familia acvilidelor care se hr─ânesc mai ales cu ╚Öoareci (Buteo). [Var.: ╚Öorec├ír s. m.] ÔÇô ╚śoarec + suf. -ar.
╚śOREC├üR s. m. v. ╚Öoricar.
╚śORIC├üR, ╚Öoricari, s. m. 1. Soi de c├«ine care prinde ╚Öoareci. Mai avea ╚Öi c├«ini ╚Öoricari. CARAGIALE, S. 44. 2. Nume dat mai multor p─âs─âri r─âpitoare (├«nrudite cu vulturul ╚Öi cu uliul) care se hr─ânesc cu ╚Öoareci. ÔÇô Variant─â: ╚Öorec├ír s. m.
șorecár (pasăre) s. m., pl. șorecári
șoricár (câine) s. m., pl. șoricári
șorecár (pasăre) s. m., pl. șorecári
șoricár (câine) s. m., pl. șoricári
╚śOREC├üR s. v. gaie, uliu-de-trestie.
╚śOREC├üR s. (ORNIT.) 1. (Buteo buteo) (pop.) ╚Öop├órlar, (reg.) uic─â, uliul-╚Öop├órlelor. 2. (Buteo rufinus) (reg.) uliu-mare. 3. (Buteo lagopus) (reg.) uliu-├«nc─âl╚Ťat.
╚śORIC├üR1 ~i m. Pas─âre sedentar─â rapitoare, de talie medie, cu aripi mari, cu coad─â lat─â ╚Öi cu penaj brun-├«nchis, care se hr─âne╚Öte ├«n special cu ╚Öoareci de c├ómp; ╚Öop├órlar. /╚Öoarece + suf. ~ar
╚śORIC├üR2 ~i m. 1) Ras─â de c├óini de talie mic─â, cu blana maro-ro╚Öcat─â ╚Öi cu picioare foarte scurte, care prinde ╚Öoareci. 2) C├óine din aceast─â ras─â. /╚Öoarece + suf. ~ar
șorecar m. pasăre din ordinul răpitoarelor care se hrănește cu șoareci (Buteo).
╚Öorec├ír (vest) ╚Öi ╚Öoricar (est) m. Un fel de c├«ne foarte nervos ╚Öi vio─ş care prinde ╚Öoaric─ş, guzgan─ş ╚Öi alte animale care tr─â─şesc pin g─âur─ş (fr. terrier ╚Öi fox-terrier). Uliga─şe, un fel de ul─ş care prinde ╚Öoarici (b├║teo). ÔÇô Fem. -ic─âreas─â, pl. ese.
șorecar s. v. GAIE. ULIU-DE-TRESTIE.
╚śORECAR s. (ORNIT.) 1. (Buteo buteo) (pop.) ╚Öop├«rlar, (reg.) uic─â, uliul-╚Öop├«rlelor. 2. (Buteo rufinus) (reg.) uliu-mare. 3. (Buteo lagopus) (reg.) uliu-├«nc─âl╚Ťat.
╚Öoricar, ╚Öoricari s. m. (intl.) poli╚Ťist ├«ns─ârcinat cu supravegherea unui infractor.

șoricar dex online | sinonim

șoricar definitie

Intrare: șoricar
șoricar substantiv masculin
șorecar substantiv masculin