ȘORECÍU, -ÍE, șorecii, adj. (Pop.; despre părul cailor; p. ext. despre cai). (Cu părul) de culoarea șoarecelui; cenușiu. – Șoarece + suf. -iu.

ȘORECÍU, -ÍE, șorecii, adj. (Pop.; despre părul cailor; p. ext. despre cai) (Cu părul) de culoarea șoarecelui; cenușiu. – Șoarece + suf. -iu.

ȘORECÍU, -ÍE, șorecii, adj. (Popular, despre părul cailor, p. ext. despre cai) De culoarea șoarecelui, cenușiu. – Variantă: șoricíu, -ie (DAMÉ, T. 48) adj.

ȘORICÍU, -ÍE adj. v. șoreciu.

șorecíu (pop.) adj. m., f. șorecíe; pl. m. și f. șorecíi

șorecíu adj. m., f. șorecíe; pl. m. și f. șorecíi

ȘORECÍU adj. v. cenușiu, fumuriu, gri, plumburiu, sur.

ȘORECÍU ~e (~i) pop. (despre părul cailor) Care este de culoarea șoarecelui; cenușiu. /șoarece + suf. ~iu

șoricíu, -íe, adj. (reg.) tare, scorțos, gros ca șoriciul; șoricos.

șoriciu a. se zice de calul cu părul cenușiu având o dungă neagră d’alungul spinării. [Lit. de coloarea șoarecelui].

șoricíu, -íe adj. (d. șoarice). De coloarea șoariceluĭ: cal șoriciŭ. V. cî́mpiŭ.

șoreciu adj. v. CENUȘIU. FUMURIU. GRI. PLUMBURIU. SUR.