Dicționare ale limbii române

2 intrări

14 definiții pentru șopoire

ȘOPĂÍ, șopăiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A vorbi cu cineva în șoaptă; a șopti, a șușoti. ◊ Loc. adv. Pe șopăite = în șoaptă. – Șopa + suf. -ăi.
ȘOPĂÍ, șopăiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A vorbi cu cineva în șoaptă; a șopti, a șușoti. ◊ Loc. adv. Pe șopăite = în șoaptă. – Șopa + suf. -ăi.
ȘOPĂÍ, șopăiesc, vb. IV. Intranz. A vorbi cu cineva în șoaptă; a șopti, a șușoti. Dușmanul meu... șopăia cu cițiva dimprejur, furișîndu-și coada ochiului spre mine. DELAVRANCEA, la TDRG. (În forma șopoi) Oamenii casei începură să șopoiască și să-și dea coate. ISPIRESCU, L. 290. – Variantă: șopoí vb. IV.
ȘOPOÍ vb. IV v. șopăi.
șopăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șopăiésc, imperf. 3 sg. șopăiá; conj. prez. 3 să șopăiáscă
șopăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șopăiésc, imperf. 3 sg. șopăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șopăiáscă
ȘOPĂÍ vb. v. șopti, șușoti.
A ȘOPĂÍ ~iésc intranz. fam. A vorbi în șoapta; a sopti. /șopa + suf. ~ăi
șopoí, șopoiésc, vb. IV (reg.) a șopti; (refl.) a discuta în șoaptă.
șopoì v. a șopti: oamenii casei începură să șopoiască și să-și dea coate ISP. [Onomatopee].
șópăĭ, a v. intr. (d. șopa-șopa). Rar. Șopotesc, șoptesc. – Și șopoĭ.
șópoĭ, V. șopăĭ.
șopăi vb. v. ȘOPTI. ȘUȘOTI.
șopăi, șopăiesc v. i. a vorbi (cu cineva) în șoaptă; a șopti, a șușoti

șopoire dex online | sinonim

șopoire definitie

Intrare: șopoire
șopoire infinitiv lung
Intrare: șopăi
șopoi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv
șopăi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv