Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru ╚Öontorogi

╚śONTOR├ôG, -O├üG─é, ╚Öontorogi, -oage, adj. (Fam.) ╚śchiop. ÔÖŽ (Substantivat) Epitet depreciativ dat unui om lipsit de putere, sl─âb─ânog. ÔÇô Din ╚Öont. Cf. magh. dial. czomtorag.
╚śONTOROG├Ź, ╚Öontorogesc, vb. IV. Intranz. ╚Öi refl. A deveni sau a face pe cineva ╚Öchiop, schilod. ÔÇô Din ╚Öontorog.
╚śONTOR├ôG, -O├üG─é, ╚Öontorogi, -oage, adj. ╚śchiop. ÔÖŽ (Substantivat) Epitet depreciativ dat unui om lipsit de putere, sl─âb─ânog. ÔÇô Din ╚Öont. Cf. magh. dial. czomtorag.
╚śONTOROG├Ź, ╚Öontorogesc, vb. IV. Intranz. ╚Öi refl. A (se) ologi. ÔÇô Din ╚Öontorog.
╚śONTOR├ôG, -O├üG─é, ╚Öontorogi, -oage, adj. ╚śchiop, cotonog. Care vi-i du╚Ömanul? s─â-l v─âd ╚Öi eu! A... cel cu c├«rj─â? Ce-i? ├«i ╚Öontorog? CAMILAR, N. II 311. ÔÖŽ (Substantivat) Termen depreciativ pentru un om lipsit de putere, sl─âb─ânog. Pl─âte╚Öte-i ╚Öontorogului cafelele. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 145. Nu ╚Ťi-e ru╚Öine, zice baba, co╚Öcogea fl─âc─âul zdrav─ân, ├«n floarea vr├«stei tale, s─â te bucuri tu la o biat─â ╚Öontoroag─â de b─âtr├«n─â ca mine, f─âr─â putere. CARAGIALE, O. III 56.
╚śONTOROG├Ź, ╚Öontorogesc, vb. IV. Intranz. A ajunge ╚Öontorog; a ologi.
șontoróg (fam.) adj. m., pl. șontorógi; f. șontoroágă, pl. șontoroáge
╚Öontorog├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ╚Öontorog├ęsc, imperf. 3 sg. ╚Öontoroge├í; conj. prez. 3 s─â ╚Öontoroge├ísc─â
șontoróg adj. m., pl. șontorógi; f. sg. șontoroágă, pl. șontoroáge
╚śONTOR├ôG adj. v. ╚Öchiop.
╚śONTOR├ôG adj., s. v. infirm, invalid, olog, schilod.
╚śONTOROG├Ź vb. v. ╚Öchiop─âta.
╚śONTOR├ôG ~o├íg─â (~├│gi, ~o├íge) 1) (despre fiin╚Ťe) Care merge ╚Öontorogind; infirm de un picior; cotonog; ╚Öchiop. 2) depr. (despre persoane) Care este lipsit de putere fizic─â; neputincios; sl─âb─ânog. /Din ╚Öont
A ╚śONTOROG├Ź ~├ęsc tranz. (fiin╚Ťe) A face ╚Öontorog; a ╚Öchiopa. /Din ╚Öontorog
╚Öontorog a. ╚Öi m. olog ╚Öi ╚Öchiop: o biat─â ╚Öontoroag─â de b─âtr├ón─â CAR. [Derivat din ╚Öon╚Ť cu acela╚Ö sufix analogic ca ├«n bo╚Öorog].
╚Öontor├│g, -o├íg─â adj. ╚Öi s. (din ╚Öont├«c ╚Öi rog din hodorog). Iron. Olog, ╚Öch─şop, hodorogit.
╚Öontorog adj. v. ╚śCHIOP.
șontorog adj., s. v. INFIRM. INVALID. OLOG. SCHILOD.
╚Öontorogi vb. v. ╚śCHIOP─éTA.
╚Öontor├│g, ╚Öontoroag─â, adj. ÔÇô (reg.) ╚śchiop, infirm. ÔÇô Din ╚Öont ÔÇ×╚ÖchiopÔÇŁ, cf. magh. dial. czomtorag (╚ś─âineanu, DEX, MDA).
╚Öontor├│g, -oag─â, adj. ÔÇô ╚śchiop, infirm. ÔÇô Din ╚Öont ÔÇ×╚ÖchiopÔÇŁ, cf. magh. dial. czomtorag.

șontorogi dex online | sinonim

șontorogi definitie

Intrare: șontorog
șontorog adjectiv
Intrare: șontorogi
șontorogi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv reflexiv