ȘONTORÓG, -OÁGĂ, șontorogi, -oage, adj. (Fam.) Șchiop. ♦ (Substantivat) Epitet depreciativ dat unui om lipsit de putere, slăbănog. – Din șont. Cf. magh. dial. czomtorag.

ȘONTORÓG, -OÁGĂ, șontorogi, -oage, adj. Șchiop. ♦ (Substantivat) Epitet depreciativ dat unui om lipsit de putere, slăbănog. – Din șont. Cf. magh. dial. czomtorag.

ȘONTORÓG, -OÁGĂ, șontorogi, -oage, adj. Șchiop, cotonog. Care vi-i dușmanul? să-l văd și eu! A... cel cu cîrjă? Ce-i? îi șontorog? CAMILAR, N. II 311. ♦ (Substantivat) Termen depreciativ pentru un om lipsit de putere, slăbănog. Plătește-i șontorogului cafelele. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 145. Nu ți-e rușine, zice baba, coșcogea flăcăul zdravăn, în floarea vrîstei tale, să te bucuri tu la o biată șontoroagă de bătrînă ca mine, fără putere. CARAGIALE, O. III 56.

șontoróg (fam.) adj. m., pl. șontorógi; f. șontoroágă, pl. șontoroáge

șontoróg adj. m., pl. șontorógi; f. sg. șontoroágă, pl. șontoroáge

ȘONTORÓG adj. v. șchiop.

ȘONTORÓG adj., s. v. infirm, invalid, olog, schilod.

ȘONTORÓG ~oágă (~ógi, ~oáge) 1) (despre ființe) Care merge șontorogind; infirm de un picior; cotonog; șchiop. 2) depr. (despre persoane) Care este lipsit de putere fizică; neputincios; slăbănog. /Din șont

șontorog a. și m. olog și șchiop: o biată șontoroagă de bătrână CAR. [Derivat din șonț cu acelaș sufix analogic ca în boșorog].

șontoróg, -oágă adj. și s. (din șontîc și rog din hodorog). Iron. Olog, șchĭop, hodorogit.

șontorog adj. v. ȘCHIOP.

șontorog adj., s. v. INFIRM. INVALID. OLOG. SCHILOD.

șontoróg, șontoroagă, adj. – (reg.) Șchiop, infirm. – Din șont „șchiop”, cf. magh. dial. czomtorag (Șăineanu, DEX, MDA).

șontoróg, -oagă, adj. – Șchiop, infirm. – Din șont „șchiop”, cf. magh. dial. czomtorag.