ȘONȚIȘÓR, șonțișori, s. m. Diminutiv al lui șonț1. îmi aduc aminte, cînd cu nemții... am plecat odată c-un biet căprar, iarna. Șonțișorul era numai în mundirașu lui cel alb și tremura, alecsandri, T. 47.

ȘONȚIȘÓR, șonțișori, s. m. (Rar) Diminutiv al lui șonț.

șonțișor m. șonț: șonțișoru era numai în mundiraș AL.

Șonțișór, -oáră s. (dim. d. Șonț). Est. Iron. Nemțișor, un bĭet Neamț.