ȘOMÉR, -Ă, șomeri, -e, s. m. și f. Persoană fără contract individual de muncă a cărei activitate nu se desfășoară în scopul obținerii de venit și care este în căutarea unui loc de muncă. – Din fr. chômeur.

ȘOMÉR, -Ă, șomeri, -e, s. m. și f. Persoană aptă de muncă dar fără un contract de muncă și care caută un loc de muncă. – Din fr. chômeur.

ȘOMÉR, șomeri, s. m. Muncitor manual sau intelectual care, în condițiile economice din țările capitaliste, nu poate găsi de lucru și nu are nici un mijloc de existență. Escadre a iele de jandarmi călări șarjează manifestațiile șomerilor. C. PETRESCU, O. P. II 191. E un șomer în plus. Pleacă dimineața de acasă... și se întoarce noaptea..... Caută de lucru. SAHIA, N. 93.

șomér s. m., pl. șoméri

șomér s. m., pl. șoméri

ȘOMÉR, -Ă s.m. și f. Muncitor manual sau intelectual care în condițiile economiei capitaliste nu are de lucru, care nu se poate angaja nicăieri, care șomează. [< fr. chômeur].

ȘOMÉR, -Ă s. m. f. persoană aptă de muncă pusă în situația de a nu găsi de lucru din lipsa cererii de forță de muncă. (< fr. chômeur)

ȘOMÉR ~i m. Persoană care se află în șomaj. /<fr. chômeur