Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru șoltuz

ȘOLTÚZ, șoltuzi, s. m. Titlu dat în Evul Mediu în Moldova cârmuitorului unui oraș, care era ajutat în activitatea sa de un sfat format din 6-12 pârgari; persoană care avea acest titlu. – Din pol. szoltys.
ȘOLTÚZ, șoltuzi, s. m. Titlu dat în evul mediu în Moldova cârmuitorului unui oraș, care era ajutat în activitatea sa de un sfat format din 6-12 pârgari; persoană care avea acest titlu. – Din pol. szoltys.
ȘOLTÚZ, șoltuzi, s. m. (Învechit și arhaizant) Cap al unei comune urbane în Moldova (ajutat în activitatea sa de un sfat format din 6-12 pîrgari). Acesta-i jupîn Savin, șoltuzul! SADOVEANU, O. I 510.
șoltúz s. m., pl. șoltúzi
șoltúz s. m., pl. șoltúzi
ȘOLTÚZ s. (IST.) județ, (prin Mold.) voit. (~ al unui oraș.)
șoltúz (-úji), s. m. – Conducătorul unui oraș, primar în Mold. Germ. Schultheiss, prin intermediul pol. szołtys mag. soltész (Cihac, II, 391), cf. it. sculdascio (Battisti, V, 3430).
ȘOLTÚZ ~i m. (în Moldova medievală) Căpetenie a unei așezări orășenești. /<pol. szoltys
șoltuz m. od. capul unei comune urbane (în Moldova): șoltuzul și pârgarii formau municipalitatea. [Ung. SÓLTÉSZ (din nemț. Schultheiss); v. pârcălab].
șoltúz m., pl. jĭ (ung. soltész, d. mgerm. scholteisze, ngerm. schultheiss, de unde și pol. szoltys). Vechĭ. Primar urban în Moldova, numit și voĭt, ĭar în Țara Rom. județ. (El era ajutat de consiliu celor 6 orĭ 12 pîrgarĭ). V. pîrcălab și ispravnic.
ȘOLTUZ s. (IST.) județ, (prin Mold.) voit. (~ al unui oraș.)

șoltuz dex online | sinonim

șoltuz definitie

Intrare: șoltuz
șoltuz substantiv masculin admite vocativul