Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru șoltic

ȘOLTÍC, -Ă, șoltici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Care recurge la escrocherii, la viclenii, la tertipuri. ♦ Ștrengar, șmecher, ghiduș, poznaș. – Din săs. scholtig.
ȘOLTÍC, -Ă, șoltici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care recurge la escrocherii, la viclenii, la tertipuri. ♦ Ștrengar, șmecher, ghiduș, poznaș. – Din săs. scholtig.
ȘÓLTIC, -Ă, șoltici, -e, adj. (Adesea substantivat) (Persoană) care se pricepe la glume, la pozne; ghiduș, poznaș. Am primit răspuns de la Vlahuță: foarte nostim! – mare șoltic. CARAGIALE, O. VII 129. ♦ Nebunatic, ștrengar. Măi șolticule, ia dă-te jos! ce-ai fugit? nu te teme, că nu te mănîncă, doar îs tot băieți ca tine. SADOVEANU, O. VII 344.
șóltic (reg.) adj. m., pl. șóltici; f. șóltică, pl. șóltice
șoltíc adj. m., pl. șoltíci; f. sg. șoltícă, pl. șoltíce
ȘOLTÍC1 ~ca (~ci, ~ce) și substantival pop. Care face pozne; înclinat spre năzbâtii; șotios; năzbatios; ștrengar; poznaș. /<germ. Schuldig
ȘOLTÍC2 ~ci m. mai ales art. Dans popular caracterizat prin deplasări complicate și schimb de parteneri, executat într-un tempo moderat. /<germ. Schuldig
șòltic a. și m. Mold. șmecher. [Termen luat din graiul evreo-german].
șóltic, -ă adj. (sas. scholtig, germ. schuldig, vinovat. V. șoaldă). Nord. Șarlatan, coțcar, șmecher.

șoltic dex online | sinonim

șoltic definitie

Intrare: șoltic
șoltic
  • pronunție: ș'oltic, șolt'ic