Dicționare ale limbii române

2 intrări

18 definiții pentru șoldit

ȘOLDÍ, șoldesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vătăma un animal la șolduri, lovindu-l sau supunându-l unor eforturi prea mari. ♦ Refl. Fig. (Despre lucruri) A se lăsa într-o parte; a se strâmba. – Din șold.
ȘOLDÍT, -Ă, șoldiți, -te, adj. (Pop.; despre animale) Cu șoldul vătămat, ieșit în afară, fracturat. ♦ Fig. (Despre lucruri) Lăsat într-o parte, strâmb. – V. șoldi.
ȘOLDÍ, șoldesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vătăma un animal la șolduri, lovindu-l sau supunându-l unor eforturi prea mari. ♦ Refl. Fig. (Despre lucruri) A se lăsa într-o parte; a se strâmba. – Din Șold.
ȘOLDÍT, -Ă, șoldiți, -te, adj. (Pop.; despre animale) Cu șoldul vătămat, ieșit în afară, fracturat. ♦ Fig. (Despre lucruri) Lăsat într-o parte, strâmb. – V. șoldi.
ȘOLDÍ, șoldesc, vb. IV. 1. Tranz. A vătăma (în special un animal) la șolduri (lovindu-l sau supunîndu-l unor eforturi prea mari); a face să rămînă șoldit. V. deșela, speti. Un țăran l-a șoldit cu parul. CONTEMPORANUL, III 703. 2. Refl. Fig. (Despre lucruri) A se lăsa într-o parte; a se strîmba. Se poate foarte lesne întîmpla ca fînul să se aplece în partea aceea și prin urmare întreaga cîtime din car să se șoldească, «să se lese». PAMFILE, A. R. 161.
ȘOLDÍT, -Ă, șoldiți, -te, adj. (Mai ales despre animale) Cu un defect la șold; cu șoldul scos în afară, vătămat, fracturat. V. spetit, deșelat. Păcat de juncă să-și stîlcească piciorul. Rămîne șoldită. DAVIDOGLU, O. 63. Fiind cumva copilul sclintit sau șoldit, să se îndrepte. MARIAN, NA. 88.
șoldí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoldésc, imperf. 3 sg. șoldeá; conj. prez. 3 să șoldeáscă
șoldí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoldésc, imperf. 3 sg. șoldeá; conj. prez. 3 sg. și pl. șoldeáscă
ȘOLDÍ vb. v. apleca, înclina, lăsa, strâmba.
ȘOLDÍT adj. (pop.) șoldiu. (Un cal ~.)
ȘOLDÍT adj. v. aplecat, înclinat, lăsat, plecat, povârnit, prăvălit, strâmb.
A ȘOLDÍ ~ésc tranz. pop. 1) (ființe) A vătăma prin lovire la șolduri sau prin supunere la munci prea grele. 2) (lucruri) A face să se șoldească. /Din șold
A SE ȘOLDÍ pers. 3 se ~éște intranz. pop. (despre lucruri) A-și schimba poziția normală lăsându-se pe o parte; a se înclina. /Din șold
șoldit a. stricat la șold din lovire (despre vite).
șoldésc v. tr. (d. șold). Deșel, deformez șoldurile pin muncă prea grea saŭ pintr’o bătaĭe: cal șoldit.
șoldi vb. v. APLECA. ÎNCLINA. LĂSA. STRÎMBA.
*ȘOLDIT adj. (pop.) șoldiu. (Un cal ~.)
șoldit adj. v. APLECAT. ÎNCLINAT. LĂSAT. PLECAT. POVÎRNIT. PRĂVĂLIT. STRÎMB.

șoldit dex online | sinonim

șoldit definitie

Intrare: șoldit
șoldit adjectiv
Intrare: șoldi
șoldi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv