ȘOIMÉL, șoimei, s. m. Șoimuleț. Cela înalt și subțirel Poartă căciulă de jder, Ochii-n cap ca de șoimei. MAT. FOLK. 45. Du-n vînăt șoimei, Ager, sprintenel. TEODORESCU, P. P. 59.

ȘOIMÉL, șoimei, s. m. (Rar) Șoimuleț. – Din șoim + suf. -el.

ȘOIMÉL s. v. șoimuleț.

șoimel s. v. ȘOIMULEȚ.