Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru șoimar

ȘOIMÁR, șoimari, s. m. Crescător sau dresor de șoimi (1) pentru vânătoare; persoană care vânează cu ajutorul șoimilor. – Șoim + suf. -ar.
ȘOIMÁR, șoimari, s. m. Crescător sau dresor de șoimi (1) pentru vânătoare; persoană care vânează cu ajutorul șoimilor. – Șoim + suf. -ar.
ȘOIMÁR, șoimari, s. m. Crescător sau îngrijitor de șoimi pentru vînătoare. Întrebînd pe șoimarul său... a aflat că acel palat e al unui slujitor la visteria împărătească. SADOVEANU, D. P. 38. Numai în stampele și albumurile lui se mai văd încă astăzi tipurile și costumele acelor slujitori, pușcași, hăitari, bătăiași, șoimari, care compuneau personalul vînătorilor din secolul trecut. ODOBESCU, S. III 144.
șoimár s. m., pl. șoimári
șoimár s. m., pl. șoimári
ȘOIMÁR ~i m. 1) Persoană care crește și dresează șoimi de vânătoare. 2) Persoană care vânează cu ajutorul șoimilor. /șoim + suf. ~ar
șoimar m. cel ce crește șoimi.
șoĭmár m. (d. șoĭm). Vechĭ. Crescător de șoĭmĭ.

șoimar dex online | sinonim

șoimar definitie

Intrare: șoimar
șoimar substantiv masculin admite vocativul