șoimăní, șoimănésc, vb. IV 1. (pop.; despre șoimane, iele) a poci, a îmbolnăvi; a schilodi. 2. (reg.; refl.; despre oameni) a se spurca. 3. (reg.; despre ființe) a bate tare. 4. (reg.; refl.; despre copii) a se alinta (schimonosindu-se).

șoimănít, șoimănítă, adj. 1. (pop.; despre oameni) pocit, schilodit (de șoimane, de iele). 2. (reg.) smintit; prost. 3. (reg.) neastâmpărat, zburdalnic. 4. (reg.) excepțional, foarte dotat. 5. (adv.; reg.) anevoie (sprijinindu-se mai puțin pe un picior decât pe altul).

șoĭmănésc v. tr. (d. șoĭmane). Vest. Zăpăcesc, betegesc, lovesc pin vre-o boală năprasnică. – La Gor. 88, -ăresc.