Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru șofrănel

ȘOFRĂNÉL, șofrănei, s. m. 1. Plantă erbacee cu bulbi, cu flori albastre-liliachii care înfloresc toamna; șofran (2) (Crocus banaticus). 2. (Bot.) Șofrănaș. – Șofran + suf. -el.
ȘOFRĂNÉL, șofrănei, s. m. 1. Plantă erbacee cu frunze liniare, cu florile albastre-liliachii; șofran (2) (Crocus banaticus). 2. (Bot.) Șofrănaș. – Șofran + suf. -el.
ȘOFRĂNÉL s. n. Plantă erbacee cu flori albastre-liliachii care apar toamna, cu fructul o capsulă care apare în primăvara anului următor (Crocus banaticus).
șofrănél (șo-fră-) s. m., pl. șofrănéi, art. șofrănéii
șofrănél s. m. (sil. -fră-), pl. șofrănéi, art. șofrănéii
ȘOFRĂNÉL s. (BOT.) 1. v. șofran. 2. (Crocus banaticus) șofran. 3. (Cirsium furiens) (reg.) crăpușnic.
ȘOFRĂNÉL s. v. brândușă, șofrănaș.
șofrănel m. plantă ale cării flori procură un product tinctorial spre a vopsi în galben și a falsifica șofranul (Carthamus tinctorius).
șofrănél m., pl. eĭ, ca plantă și n. ca văpsea. Șofran din familia compuselor.
ȘOFRĂNEL s. (BOT.) 1. (Crocus variegatus) șofran, brîndușă albă. 2. (Crocus banaticus) șofran. 3. (Cirsium furiens) (reg.) crăpușnic.
șofrănel s. v. BRÎNDUȘĂ. ȘOFRĂNAȘ.

șofrănel dex online | sinonim

șofrănel definitie

Intrare: șofrănel
șofrănel substantiv masculin
  • silabisire: șo-fră-nel