ȘOFÁ, șofez, vb. I. Intranz. A conduce un automobil. – Din șofer (derivat regresiv).

ȘOFÁT s. n. Faptul de a șofa. – V. șofa.

ȘOFÁ, șofez, vb. I. Intranz. A conduce un automobil. – Din șofer (derivat regresiv).

ȘOFÁT s. n. Faptul de a șofa. – V. șofa.

șofá (a ~) vb., ind. prez. 3 șofeáză

șofá vb., ind. prez. 1 sg. șoféz, 3 sg. și pl. șofeáză

șofát s. n.

ȘOFÁ vb. a conduce. (~ cu multă siguranță.)

ȘOFÁ vb. I. tr. A conduce un automobil. [< fr. chauffer].

ȘOFÁ vb. tr. a conduce un automobil. (< șofer)

ȘOFÁT s. n. șofaj. (< șofa)

A ȘOFÁ ~éz intranz. A conduce un automobil. ~ cu multă siguranță. /Din sofer

ȘOFA vb. a conduce. (~ cu multă siguranță.)