Dicționare ale limbii române

2 intrări

12 definiții pentru șocare

ȘOCÁ, șochez, vb. I. Tranz. A contraria pe cineva, a produce cuiva o impresie neplăcută prin vorbe, gesturi, atitudini. – Din fr. choquer.
ȘOCÁ, șochez, vb. I. Tranz. A contraria pe cineva, a produce cuiva o impresie neplăcută prin vorbe, gesturi, atitudini. – Din fr. choquer.
ȘOCÁ, șochez, vb. I. Tranz. (Franțuzism; despre vorbe, gesturi, atitudini) A contraria, a produce o impresie neplăcută.
șocá (a ~) vb., ind. prez. 3 șocheáză
șocá vb., ind. prez. 1 sg. șochéz, 3 sg. și pl. șocheáză
ȘOCÁ vb. 1. v. contraria. 2. v. epata. 3. v. frapa.
ȘOCÁRE s. v. epatare.
ȘOCÁ vb. I. tr. A contraria, a impresiona neplăcut; a displăcea. [< fr. choquer].
ȘOCÁ vb. tr. a impresiona neplăcut; a contraria. (< fr. choquer)
A ȘOCÁ ~chéz tranz. (persoane) A surprinde în mod neplăcut prin vorbe sau prin fapte. /<fr. choquer
ȘOCA vb. 1. a contraria, a vexa, (fig.) a izbi. (M-au ~ cele auzite.) 2. a epata, a surprinde. (Vrea să ne ~.) 3. a frapa, a surprinde, (fig.) a izbi. (M-a ~ înfățișarea lui.)
ȘOCARE s. epatare. (Încercarea de ~ a cuiva.)

șocare dex online | sinonim

șocare definitie

Intrare: șoca
șoca conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: șocare
șocare substantiv feminin