ȘOD, ȘOÁDĂ, șozi, șoade, adj. (Reg.) Curios, ciudat; bizar; ♦ Nostim, hazliu. – Din magh. sod.

ȘOD, ȘOÁDĂ, șozi, șoade, adj. (Reg.) Curios, ciudat; bizar. ♦ Nostim, hazliu. – Din magh. sod.

ȘOD, ȘOÁDĂ, șozi, șoade, adj. (Regional) Curios, ciudat; bizar. Cam șod lucru-i, zău, acesta! Dar altceva ce să faci? COȘBUC, P. II 130. Orișicît de șoadă ni s-ar părea datina aceasta, totuși are ea desigur însemnătatea sa istorică. MARIAN, Î. 268. ♦ Nostim, hazliu. Cu-acest gînd slab, dar foarte șod, Voios Achim în fugă pleacă. COȘBUC, P. II 245. ◊ (Adverbial) Noi astăzi, venind pe cale, am pățit-o cam șod cu niște oameni de omenie. SEVASTOS, N. 327.

șod (înv., reg.) adj. m., pl. șozi; f. șoádă, pl. șoáde

șod adj. m., pl. șozi; f. sg. șoádă, pl. șoáde

ȘOÁDĂ s. v. ghidușie, glumă, năzbâtie, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ștrengărie.

ȘOD adj. v. amuzant, bizar, ciudat, comic, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, hazliu, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, nostim, original, paradoxal, singular, straniu, vesel.

șod (-oádă), adj. – (Trans., Banat) Curios, ciudat, excentric. Mag. sod (Drăganu, Dacor., IV, 158 și VI, 277; Gáldi, Dict., 158). Este îndoielnică legătura cu sl. šutŭ „fanfaron” (Cihac, II, 391). – Der. șoadă, s. f. (Trans., glumă); șodenie (var. șozenie), s. f. (zeflemea, batjocură, bășcălie).

ȘOD șoádă (șozi, șoáde) reg. Care manifestă curiozitate; care este indiscret. /<ung. sod

șod a. Tr. ciudat, poznaș: birău-i om cam șod [Ung. SOD, glumeț].

șoádă, V. șod.

șod, șoádă adj. (ung. sod, glumeț. Șăĭn.), Trans. Ban. Olt. Nostim, cĭudat: om șod, treabă șoadă. Adv. A vorbi șod. S. f. Turda. Glumă.

șoadă s. v. GHIDUȘIE. GLUMĂ. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEBUNIE. POZNĂ. STRENGĂRIE.

șod adj. v. AMUZANT. BIZAR. CIUDAT. COMIC. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. HAZLIU. INEXPLICABIL. INSOLIT. NĂSTRUȘNIC. NEOBIȘNUIT. NOSTIM. ORIGINAL. PARADOXAL. SINGULAR. STRANIU. VESEL.