Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru șoșoitor

ȘUȘUITÓR, -OÁRE, șușuitori, -oare, adj. Care șușuie; foșnitor. [Pr.: -șu-i-] – Șușui + suf. -tor.
ȘUȘUITÓR, -OÁRE, șușuitori, -oare, adj. Care șușuie; foșnitor. [Pr.: -șu-i-] – Șușui + suf. -tor.
ȘOȘOITÓR, -OÁRE adj. v. șușuitor.
ȘUȘUITÓR, -OĂRE, șușuitori, -oare, adj. Care șușuie, foșnitor. – Variantă: șoșoitór, -oáre (la CADE) adj.
șușuitór (-șu-i-) adj. m., pl. șușuitóri; f. sg. și pl. șușuitoáre
șușuitór adj. m. (sil. -șu-i-), pl. șușuitóri; f. sg. și pl. șușuitoáre
ȘUȘUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care șușuie; care produce un șușuit. /a șușui + suf. ~tor
șoșoitór, șoșoitoáre, adj. (pop.; despre frunze și ape) care șoșoie, susură, murmură, foșnesc; șușuitor.

șoșoitor dex online | sinonim

șoșoitor definitie

Intrare: șușuitor
șoșoitor adjectiv
șușuitor adjectiv
  • silabisire: șu-șu-i-tor