Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru șnurui

ȘNURUÍ, șnuruiesc, vb. IV. Tranz. A lega foile unui registru cu ajutorul unui șnur (1) petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite. – Șnur + suf. -ui.
ȘNURUÍ, șnuruiesc, vb. IV. Tranz. A lega foile unui registru cu ajutorul unui șnur (1) petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite. – șnur + suf. -ui.
ȘNURUÍ, șnuruiesc, vb. IV. Tranz. A lega foile unui registru cu un șnur petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru a nu putea fi sustrase sau înlocuite.
șnuruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 2 pl. șnuruiésc, imperf. 3 sg. șnuruiá; conj. prez. 3 să șnuruiáscă
șnuruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șnuruiésc, imperf. 3 sg. șnuruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șnuruiáscă
ȘNURUÍ vb. (Transilv.) a șinori. (A ~ un registru.)
A ȘNURUÍ ~iésc tranz. (foi de hârtie) A lega cu un șnur (pentru a nu se împrăștia). /șnur + suf. ~ui
șnuruì v. a lega cu șnur: registrele vor fi șnuruite și parafate.
șnuruĭésc v. tr. (d. șnur). Leg cu șnur: a șnurui și a parafa un registru.
ȘNURUI vb. (Transilv.) a șinori. (A ~ un registru.)

șnurui dex online | sinonim

șnurui definitie

Intrare: șnurui
șnurui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv