Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru șnit

ȘNIT, șnituri, s. n. 1. Suprafață formată din marginile tăiate ale unei cărți. 2. Marginea liberă a tălpii la încălțăminte. – Din germ. Schnitt.
ȘNIT, șnituri, s. n. 1. Suprafață formată de marginile tăiate ale unei cărți. 2. Marginea liberă a tălpii la încălțăminte. – Din germ. Schnitt.
șnit s. n., pl. șníturi
șnit s. n., pl. șníturi
ȘNIT s. v. ștanță.
ȘNIT s.n. (Poligr.) 1. Suprafață formată pe marginile tăiate ale unei cărți. 2. (Tehn.) Stanță. 3. Marginea liberă a tălpii la încălțăminte. 4. Jumătate dintr-o halbă de bere. [< germ. Schnitt].
ȘNIT s. n. 1. (poligr.) suprafață pe marginile tăiate ale unei cărți. 2. (tehn.) stanță. 3. marginea liberă a tălpii la încălțăminte. 4. jumătate dintr-o halbă de bere. (< germ. Schnitt)
șnit (-turi), s. n. – La berărie, jumătatea recipientului numit halbă. Germ. Schnitt (Candrea).
șnit n. pahar mic de bere, cam o jumătate de halbă. [Termen introdus de chelnerii austriaci].
*șnit n., pl. urĭ (germ. schnitt, tăĭetură, șnit). Rar. Jumătate de pahar de bere, un pahar nu prea plin. V. halbă, țap, regală.
șnit s. v. ȘTANȚĂ.

șnit dex online | sinonim

șnit definitie

Intrare: șnit
șnit substantiv neutru