șmotruí, șmotruiesc, vb. tranz. – A face curățenie. – Din șmotru.

șmotrui, șmotruiesc v. i. a face curățenie generală; a efectua munci gospodărești

ȘMOTRUÍ, șmotruiésc, vb. IV. Tranz. (Arg.) 1. A certa, a mustra, a șmotri. 2. A munci din greu, a se trudi. 3. A face curățenie. (din șmotru + suf. -ui)