ȘMÓTRU, șmotruri, s. n. (Înv.) Instrucție militară. ♦ P. ext. (Fam.) Instruire (severă); mustrare, dojană; bătaie. – Din rus. smotr.

ȘMÓTRU, șmotruri, s. n. (Înv.) Instrucție militară. ♦ P. ext. (Fam.) Instruire (severă); mustrare, dojană; bătaie. – Din rus. smotr.

SMÓTRU s. n. v. șmotru.

ȘMÓTRU, șmotruri, s. n. (Învechit) Instrucție militară. Căpitanul Iordachi și-a adunat toți oamenii. a făcut puțin șmotru cu ei, ca să vadă că îi ține în mînă, și pe urmă a pornit în sus. CAMIL PETRESCU, O. I 56. Parcă-l văd ș-acuma luptîndu-se ca un zmeu. învățase șmotru mai bine decît mine. Era ager la cap și voinic la braț. GANE, N. I 55. Îl scula nebunul de Scheleti pe la miezul nopții din pat, de-l punea să facă șmotru ca la cazarmă. HOGAȘ, H. 61. – Variantă: smótru s. n.

șmótru (fam.) (șmo-tru) s. n., art. șmótrul; pl. șmótruri

șmótru s. n. (sil. -tru), art. șmótrul; pl. șmótruri

ȘMÓTRU s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, inspecție, instrucție, morală, mustrare, observație, reproș.

smótru s. n. – Exercițiu, instrucție militară. Var. șmotru. Rus. smotru (Cihac, II, 353; Miklosich, Slaw. Elem., 48; Tiktin). – Der. smotri, vb. (a face exercițiu, a exercita; a instrui, a pregăti, a învăța), din rus. smotrĕtĭ. În Mold.

ȘMÓTRU ~ri n. înv. 1) Pregătire militară intensă a ostașilor; muștru; instrucție. 2) fig. pop. Educație cu regim dur. /<rus. smotr

smotru n. Mold. revistă militară, manevră: după ce ne-a făcut smotru GHICA. [Rus. SMOTRŬ].

șmótru n., pl. urĭ (din maĭ vechĭu smotru, d. rus. smotr, sîrb. smotra, revistă, inspecțiune, vsl. sŭ-motrĭ, scop. V. mutră). Vechĭ. Revistă militară, trecere în revistă a trupelor. Ucenie. Azĭ iron. Șmotreală, învățare de minte, disciplinare: acestor copiĭ le-ar trebui un șmotru.

șmotru s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANA. DOJENIRE. IMPUTARE. INSPECȚIE. INSTRUCȚIE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. REPROȘ.

șmótru, șmotruri, s.n. – Curățenie. – Din rus. smotru „inspecție militară” (Scriban, DEX, MDA) < sl. sǔ-motrǐ „scop” (Scriban).

clift de șmotru expr. persoană naivă / credulă.

șmotru, șmotruri s. n. 1. (înv.) instrucție militară. 2. instruire severă (în general). 3. mustrare, dojană. 4. bătaie. 5. curățenie, munci gospodărești.