ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Reg. și fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru.

ȘMOTRÍRE, șmotriri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a șmotri și rezultatul ei. – V. șmotri.

ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru.

ȘMOTRÍRE, șmotriri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a șmotri și rezultatul ei. – V. șmotri.

ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A muștrului. Te dau lui Alisandru Ciobanii și te șmotrește el! SADOVEANU, O. VII 376. Al nostru e mai omenos. Nu ne șmotrește. C. PETRESCU, A. R. 58. ◊ Fig. Scoteam mîțele de prin ocnițe și cotruțe și le flocăiam, și le șmotream de le mergea colbul. CREANGĂ, A. 37.

șmotrí (a ~) (reg., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 să șmotreáscă

șmotríre (fam.) (șmo-tri-) s. f., g.-d. art. șmotrírii; pl. șmotríri

șmotrí vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 sg. și pl. șmotreáscă

șmotríre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. șmotrírii; pl. șmotríri

ȘMOTRÍ vb. v. admonesta, certa, dăscăli, dojeni, inspecta, instrui, moraliza, mustra.

A ȘMOTRÍ ~ésc tranz. fam. A mustra cu asprime; a dojeni. /Din șmotru

șmotrí, șmotrésc, vb. IV (înv.) 1. (despre unități militare) a trece în revistă, a inspecta. 2. (despre soldați) a instrui (cu asprime). 3. (reg. și fam.) a învăța, a instrui sever (pe cineva). 4. (reg. și fam.) a mustra, a dojeni. 5. (reg.) a bate (pe cineva).

șmotrésc v. tr. (din maĭ vechĭu smotresc, d. rus. smotrĭetĭ, a trece în revistă, vsl. sŭ-motriti, motriti, a privi). Vechĭ. Trec în revistă. Azĭ iron. Mold. Învăț minte, mustruluĭesc, disciplinez: am să te șmotresc eŭ, măĭ! – Și șmutruluĭesc (C. Hogaș, VR. 5, 1910, 205).

șmotri vb. v. ADMONESTA. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. INSPECTA. INSTRUI. MORALIZA. MUSTRA.