Dicționare ale limbii române

3 definiții pentru șmenară

șmenár s. m. Persoană care înșală la schimbarea ilegală a banilor ◊ „Teritoriul [unde se amplasează TIR-uri] a devenit un paradis al proxeneților, șmenarilor, tâlharilor.” R.l. 24 III 93 p. 8. ◊ „[...] polițiștii [...] au parcurs bulevardul [...] cu scopul de a depista și anihila grupurile de șmenari.R.l. 7 IV 93 p. 5. ◊ „Dacă vreun «șmenuit» are relații sus-puse la Circa 10, polițistul îl aduce pe șmenar și îi împacă pe cei doi, banii fiind restituiți.” D. 101/94 p. 9. ◊ „Diplomați americani agresați de romi șmenari de valută nu lipsesc.” Expr. Mag. 10/95 p. 2; v. și xerox (din șmen + -ar)
șmenar, șmenari s. m. traficant de valută care tranzacționează pe piața neagră; escroc care practică șmenul.
ȘMENÁR, -Ă, șmenari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Escroc, autorul unei înșelăciuni, mai ales la schimbul ilegal de valută; bișnițar. 2. S. m. și f. (arg.) Șmecher, descurcăreț. Șmenarii și șmenarele din cartier. 3. Adj. (arg.) Uluitor, epatant. O mașină șmenară.

șmenară dex online | sinonim

șmenară definitie

Intrare: șmenară
șmenară substantiv feminin