ȘMAG s. n. (Reg.) Gust (rău) pe care îl capătă uneori mâncărurile sau băuturile; iz. – Din germ. [Ge]schmack.

ȘMAG s. n. (Reg.) Gust (rău) pe care îl capătă uneori mâncărurile sau băuturile; iz. – Din germ. [Ge]schmack.

șmag (reg.) s. n.

șmag s. n., pl. șmáguri

ȘMAG s. v. aromă, balsam, iz, mireasmă, parfum.

ȘMAG n. reg. Gust (rău) pe care îl capătă unele mâncăruri sau băuturi; iz. /<germ. Schmack

șmag s. v. AROMĂ. BALSAM. IZ. MIREASMĂ. PARFUM.