ȘLUC, șlucuri, s. n. (Reg.) Înghițitură. – Din germ. Schluck.

ȘLUC, șlucuri, s. n. (Reg.) Înghițitură. – Din germ. Schluck.

ȘLUC, șlucuri, s. n. (Germanism regional) înghițitură. Tot un șluc și iar un șluc, Tu-i dă pe umăr plosca-ntreagă. COȘBUC, P. II 243.

șluc (reg.) s. n., pl. șlúcuri

șluc s. n., pl. șlúcuri