ȘLÍBOVIȚĂ, (2) șlibovițe, s. f. 1. Rachiu tare de prune. 2. Porție de șliboviță (1). – Din pol. šliwowica, sb. šljivovica.

ȘLÍBOVIȚĂ, șlibovițe, s. f. Sortiment de rachiu tare de prune. – Din pol. šliwowica, scr. šljiwowica.

ȘLÍBOVIȚĂ, șlibovițe, s. f. Un fel de rachiu tare de prune. Mai lasă șlibovița, măi tovarășe, că-i păcat de tinerețea ta. DAVIDOGLU, M. 41.

șlíboviță s. f., g.-d. art. șlíboviței; (porții) pl. șlíbovițe

șlíboviță s. f., g.-d. art. șlíboviței; (porții) pl. șlíbovițe

șlíboviță (-țe), s. f. – Țuică de prune. – Var. șligoviț. Sb. šljivovica (Scriban), din sl. sliva „prune”, de unde și germ. Sliwowitz › it. slivoviz.

ȘLÍBOVIȚĂ ~e f. Varietete de țuică tare din prune. /<pol. sliwowica, sb. šljivovica, ung. sligovica

șliboviță f. țuică în butoaie: șliboviță de Banat.

șlíboviță f., pl. e (sîrb. šljivovĭca, d. šljiva, sliva, prună. V. tîrnoslivă). Un fel de țuĭcă maĭ bună. – Și sliboviță (?)