ȘLIȚ, șlițuri, s. n. 1. Scobitură în formă de șanț, făcută într-o piesă sau într-un element de construcție. 2. Deschizătură făcută la marginea inferioară sau la mânecile unor obiecte de îmbrăcăminte, având un rol practic sau decorativ. ♦ Deschizătura din față a pantalonilor; prohab. – Din germ. Schlitz.

ȘLIȚ, șlițuri, s. n. 1. Scobitură în formă de șanț, făcută într-o piesă sau intr-un element de construcție. 2. Deschizătură făcută la marginea inferioară sau la mânecile unor obiecte de îmbrăcăminte, având un rol practic sau decorativ. ♦ Deschizătura din față a pantalonilor; prohab. – Din germ. Schlitz.

ȘLIȚ, șlițuri, s. n. 1. Scobitură în formă de șanț făcută într-o piesă sau într-un element de construcție. 2. Prohab.

șliț s. n., pl. șlíțuri

șliț s. n., pl. șlíțuri

ȘLÍȚ s. 1. prohab. (~ la pantaloni.) 2. (TEHN.) (reg.) ținc. (~ într-o piesă de lemn.) 3. (MIN.) tăietură. (~ într-un strat.)

ȘLIȚ s.n. Deschizătură la spatele sau la partea terminală a mânecilor unei haine. ♦ Deschizătură la partea anterioară a pantalonilor, servind la încheierea pe corp a acestora; prohab. [< germ. Schlitz].

ȘLIȚ s. n. 1. șanț cu secțiune mică, într-o piesă sau într-un element de construcție. 2. despicătură la spatele sau la partea terminală a mânecilor unei haine ori la partea anterioară a pantalonilor. (< germ. Schlitz)

șliț (-țuri), s. n. – Crestătură, despicătură. Germ. Schlitz (Candrea).

ȘLIȚ ~uri n. 1) Scobitură în formă de șanț executată la o piesă sau la un element de construcție. 2) Deschizătură făcută la unele obiecte de îmbrăcăminte, având scop practic sau decorativ. /<germ. Schlitz

șlíț, șlíțuri, s.n. (reg.) ferestrău cu dinți mici.

ȘLIȚ s. 1. prohab. (~ la pantaloni.) 2. (TEHN.) (reg.) ținc. (~ într-o piesă de lemn.)

a-i plăcea peștele / să umble în blugi / să umble la șliț expr. (d. femei) a fi ahtiată după sex, a fi nimfomană.