16 definiții pentru șlepei
ȘLEÁPCĂ, șlepci,
s. f. (
Înv. și
reg.) Pălărie în trei colțuri; tricorn;
p. ext. șapcă. – Din
rus. šleapka. ȘLEÁPCĂ, șlepci,
s. f. (
Reg.) Pălărie în trei colțuri; tricorn;
p. ext. șapcă. – Din
rus. šleapka. ȘLEÁPCĂ, șlep ci,
s. f. Pălărie în trei colțuri; tricorn;. șapcă. Și-a pus șleapcă leșească în cap, rochie pe trup, dar îl dau de gol mustățile. D. ZAMFIRESCU, R. 36. Iaca ghizdanul, cucoane, șleapca cea nouă și cravașa. ALECSANDRI, T. 1381. – Variante:
șleápă (GHICA, la CADE),
șlápă (MACEDOSNKI, O. III 98)
s. f. șleápcă (
înv.,
reg.)
s. f.,
g.-d. art. șlépcii;
pl. șlepci
șleápcă s. f., g.-d. art. șlépcii; pl. șlepci șlepeí, șlepeiésc, vb. IV refl. (reg.) a se murdări de noroi. șleapcă f. Mold. tricorn: șleapca cea nouă AL. [Rus. ȘLIAPKA, pălărie, din nemț. SCHLAPP(HUT)].
2) pleáșcă f., pl. pleștĭ și pleșcĭ (met. din
șleapcă). Mold. sud. Iron. Pălărie orĭ bonetă moale și turtită (V.
tîrchilă). Cataplazmă din cîlț și gălbenuș care se pune pe la țară în capu copiilor, se toarnă spirt deasupra și se dă foc în credință că se vor vindeca de boala de stomah (V.
moxă).
șleápcă f., pl. șlepcĭ (rus. šlĕapka, dim. d. šlĕapa, pălărie în treĭ colțurĭ, tricorn, d. germ. schlapp-hut, pălărie moale. Cp. și cu bg. šlĕap, leop! V.
pleașcă 2). Vechĭ. Tricorn. – La Ghica
șleapă, pl. epe.
ACOPERĂMÎNT DE CAP. Subst. Pălărie, pălărioară (dim.), pălăriuță, clop (reg.); canotieră, sombrero; pălărie de paie, panama; cilindru (înv.), joben, gambetă (înv.), melon (rar); petas (ist.); bicorn, tricorn, șleapcă (reg.); cauc, calpac (înv.), potcap, potcapic (rar), camilafcă, culion (înv.); pălărie de damă, pălărioară, tocă, baretă (rar). Căciulă, căciuliță (dim.), căciuloi (augm.), cușmă (reg.), țurcă, țurcană, tombateră (înv.), chiulaf (înv.), ișlic (înv.), ișlicel (dim., înv.), gugiuman (înv.), cucă (înv.). Chipiu, șapcă, ceapcă (rar), tiulercă (reg.), capelă, capeluță (dim.), caschetă, ceacău (reg.). Coif, cască, chivără (înv.). Beretă, bască; turban, turbulan (înv.), tulpan (rar), cealma (înv.); scufie, scufă, scufiță (dim.), ceapsă (reg.), tichie, tichiuță (dim.), bonetă, bonețică (dim.), căiță (reg.); fes. Basma, băsmăluță (dim.), cimber (reg.), batic, năframă, năfrămioară (dim.), năfrămuță, năfrămiță, cîrpă (rar), cîrpușoară (dim.), broboadă, bariș, bertă (reg.), maramă, mărămuță (rar), mărămioară (dim.,: rar), pînzătură (reg.), testemel (pop.), tulpan, tulpănaș (dim.), legătură, felegă (reg.), grimea (reg.), grimeluță (dim., reg.), casîncă (reg.), peșchir (înv. și reg.), vil, voal, vîlnic, potilat (reg.), hobot (reg.). Vb. A purta pălărie (șapcă, căciulă), a avea ceva în (pe) cap; a(-și) pune ceva în (pe) cap, a-și acoperi capul, a se lega (cu ceva) la cap, a (se) îmbrobodi, a-și scoate pălăria (căciula etc.), a se descoperi; a se dezbrobodi. V. îmbrăcare, îmbrăcăminte, obiecte de îmbrăcăminte. șlepei dex online | sinonim
șlepei definitie
Intrare: șleapcă
șleapcă substantiv feminin
șleapă substantiv feminin