Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru șlem

ȘLEM s. n. 1. (La bridge, taroc) Situație în care unul dintre cuplurile participante la joc câștigă toate cele treisprezece levate posibile. 2. (În sintagma) Marele șlem = (la jocul de tenis) situație în care un tenisman câștigă, în cursul aceluiași an, cele patru mari concursuri internaționale de tenis. – Din fr. chelem, germ. Schlemm.
ȘLEM s. n. (În sintagmele) Marele șlem = a) (la unele jocuri de cărți cu licitație) situație în care unul din cuplurile participante la joc câștigă toate cele treisprezece levate posibile; b) (la jocul de tenis) situație în care un tenisman câștigă, în cursul aceluiași an, cele patru mari concursuri internaționale de tenis. Micul șlem = (la unele jocuri de cărți cu licitație) situație în care unul dintre cuplurile participante la joc câștigă douăsprezece din cele treisprezece levate posibile. – Din fr. chelem, germ. Schlemm.
șlem s. n.
ȘLEM s. n. 1. (tarot, bridge etc.) reunire a tututor levatelor dintr-un campionat. 2. marele ~ = situație în care un tenisman câștigă, în cursul aceluiași an, cele patru mari concursuri internaționale de tenis. (< fr. chelem, germ. Schlemm)
șlem (-muri), s. n. – Capot, avantaj la jocul de bridge. Engl. slam, prin intermediul fr. chelem.
șlem s. (sport) ◊ „Laver, noua sa achiziție, câștigător al «Marelui șlem», semnase contractul trecerii la profesionism în schimbul unei sume uriașe pentru acea vreme.” Mag. 23 III 74 p. 8. ◊ „Prin această decizie, cei doi și-au văzut compromisă șansa de a mai izbândi în tentativa de cucerire a marelui «șlem», care în limbajul tenismenilor se traduce prin câștigarea în cursul aceluiași an a turneelor de la Melbourne, Roland Garros, Wimbledon și Forest Hills.” I.B. 8 VI 74 p. 7 (din fr. chelem, schelem, germ. Schlemm; cf. engl. slam; F, CD; DEX-S)

șlem dex online | sinonim

șlem definitie

Intrare: șlem
șlem substantiv neutru (numai) singular