ȘLEFUITÓR, -OÁRE, șlefuitori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în șlefuire. [Pr.: -fu-i-] – Șlefui + suf. -tor.

ȘLEFUITÓR, -OÁRE, șlefuitori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în șlefuire. [Pr.: -fu-i-] – Șlefui + suf. -tor.

!șlefuitór (-fu-i-) adj. m., s. m., pl. șlefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. șlefuitoáre

șlefuitór adj. m., s. m. (sil. -fu-i-), pl. șlefuitóri; f. sg. și pl. șlefuitoáre

ȘLEFUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor specializat în lucrări de șlefuire. /a șlefui + suf. ~tor