ȘLAG s. v. apoplexie, balanță, cântar, ictus apoplectic, parchet.

șlag1, șláguri, s.n. (reg.) 1. apoplexie. 2. (în forma: șloag) galerie transversală, care unește două galerii principale într-o mină. 3. porțiune de pădure; parchet. 4. (în forma: șlog) desiș.

șlag s. v. APOPLEXIE. BALANȚĂ. CÎNTAR. ICTUS APOPLECTIC. PARCHET.

șlag, (șlog, șloag), s.n. – (reg.) 1. (med.) Apoplexie. 2. (med.) Paralizie. 3. (min.) Galerie transversală care unește două galerii principale într-o mină. – Din germ. Schlag „abataj” (MDA).

șlag, (șlog, șloag), s.n. – 1. (med.) Apoplexie. 2. (med.) Paralizie. 3. (min.) Galerie tranversală care unește două galerii principale într-o mină. – Din germ. Schlag (MDA).