Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru șitoare

ȘISTOÁRE, șistori, s. f. (Regional) Cingătoare, betelie (făcută, din banda mai groasă care formează marginea unei țesături). Șistori roși. TEODORESCU, P. P. 380. ♦ Fașă (1). (Atestat în forma șitocire) Cum l-a înfășat cu șitoare, îl ia în brațe. MARIAN, NA. 263. – Variantă: șitoáre s. f.
ȘITOÁRE s. f. v. șistoare.
ȘISTOÁRE, șistori, s. f. (Reg.) Cingătoare, betelie. ♦ Fașă (1).
șitoáre, șitóri, s.f. (reg.) 1. cingătoare femeiască (țesută din lână); bată, brăcire, brâu. 2. țesătură sau împletitură lungă și îngustă cu care se înfașă copiii. 3. lizieră (la țesături sau la îmbrăcăminte), margine. 4. (în forma: șiștoare) felie (tăiată dintr-un aliment).
șiștoáre și șitoáre f., pl. orĭ (cp. cu vsl. šiti, a coase). Nord. Fîșie, petică cu care se strînge fusta saŭ pantaloniĭ.
șitoáre, V. șiștoare.

șitoare dex online | sinonim

șitoare definitie

Intrare: șistoare
șistoare substantiv feminin
șitoare substantiv feminin