Dicționare ale limbii române

24 definiții pentru șiruit

ȘIROÍ2, pers. 3 șiroiește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ape; p. ext. despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. ♦ (Despre lucruri îmbibate sau care secretă un lichid). A lăsa să se scurgă sau să se prelingă un lichid în șiroaie. 2. (Despre ape curgătoare) A curge repede (și abundent). – Din șiroi1.
ȘIROÍ2, pers. 3 șiroiește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ape; p. ext. despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. ♦ (Despre lucruri îmbibate sau care secretează un lichid) A lăsa să se scurgă sau să se prelingă un lichid în șiroaie. 2. (Despre ape curgătoare) A curge repede (și abundent). – Din șiroi1.
ȘIROÍ2, șiroiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre apă, p. ext. despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. Filoftei, cu cămașa udă pe spate și cu apa și- roindu-i pe ceafă și în barbă, le dădea afară cu ispolul. DUMITRIU, P. F. 16. Sîngele... șiroia, umplînd pămîntul. SADOVEANU, O. I 255. (În forma șirul) Auzi cum șiruie afară, De-a lungul streșinilor, ploaia! IOSIF, PATR. 78. ◊ (Despre lucruri îmbibate cu un lichid sau care secretă un lichid) Cîrligele șiroiau de apă. DUMITRIU, P. F. 4. M-am trezit pe mal, fulgerînd cu coada ochiului spre locul primejdiei; biruitor, însă, într-o jalnică stare, cu straiele șiroind și lipite de trup. SADOVEANU, Î. A. 49. Fruntea călărețului șiroia de sudoare. NEGRUZZI, S. I 42. 2. (Despre ape curgătoare) A curge (repede). (Atestat înforma șuroi) Cu fruntea lovită în piatraunde șuroia apa pe jgheaburi de două ori de trei mii de ani. C. PETRESCU, R. DR. 60. ◊ Fig. Îi trecuse năvala răului și prin vine îi șiroia o răcoare proaspătă de grădină umedă. DUMITRIU, N. 239. – Variante: șuroí, șiruí, șuruí (VLAHUȚĂ, la TDRG) vb. IV.
ȘIRUÍ1 vb. IV v. șiroi.
ȘIRUÍ2, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A așeza (o oaste) în ordine de bătaie; a înșirui. Cal bun să-ncalice, Pe poartă să-mi iasă, Oști să-mi șiruiască, Lefi să-și împărțească. PĂSCULESCU, L. P. 49.
ȘUROÍ vb. IV v. șiroi3.
ȘURUÍ vb. IV v. șiroi2.
ȘIRUÍ, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza o oaste în ordine de bătaie; a înșirui. – Din șir.
șiroí2 (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. șiroiéște, imperf. 3 sg. șiroiá; conj. prez. 3 să șiroiáscă
șiroí vb., ind. prez. 3 sg. șiroiéște, imperf. 3 sg. șiroiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șiroiáscă
ȘIROÍ vb. (rar) a șuvoi. (Apa ~ pe jgheaburi.)
ȘIRUÍ vb. v. alinia, înșira, înșirui, ordona, rândui.
ȘUVOÍ vb. v. șiroi.
A ȘIROÍ pers. 3 ~iéște intranz. 1) (despre lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. 2) A secreta un lichid din abundență. /Onomat.
șiruí2, șírui, vb. IV (reg.; despre sămânță) a semăna peste brazde.
șiroì v. a curge în șiroaie: sângele cum șiroia NEGR.
șiruì v. V. șiroì.
șuruì v. a curge în șiroaie: îi șurue sângele. [Onomatopee (v. șiroiu)].
2) cĭúruĭ și (rar) -ĭésc, a v. intr. (d. cĭur 2; rut. čuriti, bg. čurkam, ung. csurogni, id. C. cĭucĭur, șiroĭ. țîrîĭ, țuruĭ. Bern. 1, 131). Curg șiroĭ, țuruĭ: cĭuruĭe ploaĭa. – Și șuruĭ și (Mold. Trans.) cĭórăĭ saŭ -ĭesc.
1) șiroĭésc și șiruĭésc saŭ șíruĭ, a v. intr. (d. șiroĭ și rudă cu cĭuruĭ, cĭucĭur). Curg șiroaĭe: șiroĭesc orĭ șiruĭe lacrămile. V. șurluĭ.
șúruĭ v. intr. V. cĭuruĭ 2.
ȘIROI vb. (rar) a șuvoi. (Apa ~ pe jgheaburi.)
șirui vb. v. ALINIA. ÎNȘIRA. ÎNȘIRUI. ORDONA. RÎNDUI.
șuvoi vb. v. ȘIROI.

șiruit dex online | sinonim

șiruit definitie

Intrare: șiruit
șiruit participiu
Intrare: șirui (semăna)
șirui 2 1 -i conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb
Intrare: șirui (înșirui)
șirui 1 1 -iesc conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: șiroi (vb.)
șirui 1 3 -ește verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv unipersonal
șurui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv unipersonal
șuroi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv unipersonal
șiroi 2 vb. conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv unipersonal