Dicționare ale limbii române

32 definiții pentru șiroi

ȘIRÓI1, șiroaie, s. n. 1. Șuviță (abundentă) de lichid care curge sau se prelinge de undeva. ◊ Expr. A curge șiroaie (sau șiroi) = a curge din abundență. 2. Torent de apă care se scurge cu repeziciune și din abundență pe locurile înclinate (în urma ploilor mari sau a topirii zăpezilor); șuvoi. – Et. nec.
ȘIROÍ2, pers. 3 șiroiește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ape; p. ext. despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. ♦ (Despre lucruri îmbibate sau care secretă un lichid). A lăsa să se scurgă sau să se prelingă un lichid în șiroaie. 2. (Despre ape curgătoare) A curge repede (și abundent). – Din șiroi1.
ȘIRÓI1, șiroaie, s. n. 1. Șuviță (abundentă) de lichid care curge sau se prelinge de undeva. ◊ Expr. A curge șiroaie (sau șiroi) = a curge din abundență. 2. Torent de apă care se scurge cu repeziciune și abundență pe locurile înclinate (în urma ploilor mari sau a topirii zăpezilor); șuvoi. – Et. nec.
ȘIROÍ2, pers. 3 șiroiește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ape; p. ext. despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. ♦ (Despre lucruri îmbibate sau care secretează un lichid) A lăsa să se scurgă sau să se prelingă un lichid în șiroaie. 2. (Despre ape curgătoare) A curge repede (și abundent). – Din șiroi1.
ȘIRLÓI s. n. v. șirói1.
ȘIRÓI1, șiroaie, s. n. 1. (Mai ales la pl.) Șuviță abundentă de apă care curge sau se prelinge (pe ceva sau de undeva). În locul vîntului care țiuise în horn, picura acum ploaia și din vatră se prelingeau șiroaie lungi de apă, tîrîndu-se pe pămîntul bordeiului. CAMILAR, N. I 213. Umbra eroului... dispărea prin șiroaiele ploaiei. EMINESCU, N. 34. ◊ (Prin exagerare, urmat de determinări introduse prin prep. «de») Moș Petrache gonea șiroiul de lacrimi, clipind des. POPA, V. 157. Își ștergea mereu șiroaiele de nădușeală. I. BOTEZ, ȘC. 103. Un șiroi de sînge i se prelingea pe bot. SANDU-ALDEA, U. P. 28. ◊ (Poetic) De fulgeri lungi șiroaie curg în munții rupți și goi. EMINESCU, O. IV 135. ◊ Expr. A curge șiroaie (sau șiroi) = a curge din abundență, li curgea sîngele șiroi. SADOVEANU, O. I 87. După miezul nopții, a început să plouă și apa se scurge șiroaie prin pînza corturilor. CAMIL PETRESCU, U. N. 304. Pumnii i se umplură de sîngele ce curgea șiroi din nasul lui George. REBREANU, I. 39. 2. Torent, puhoi de apă care se scurge cu repeziciune și abundență pe locurile în pantă (în urma ploilor mari); șuvoi. În funduri de prăpăstii se bat mereu de maluri Șiroaie care poartă cadavre pe-a lor valuri. ALECSANDRI, P. III 298. Bistrița, șiroi de frunte, ce te făcuși Dunăre Și te umflași turbure. id P. P. 255. – Variantă: șirlói (CONACHI, P. 50, I. CR. III 322) s. n.
ȘIROÍ2, șiroiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre apă, p. ext. despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. Filoftei, cu cămașa udă pe spate și cu apa și- roindu-i pe ceafă și în barbă, le dădea afară cu ispolul. DUMITRIU, P. F. 16. Sîngele... șiroia, umplînd pămîntul. SADOVEANU, O. I 255. (În forma șirul) Auzi cum șiruie afară, De-a lungul streșinilor, ploaia! IOSIF, PATR. 78. ◊ (Despre lucruri îmbibate cu un lichid sau care secretă un lichid) Cîrligele șiroiau de apă. DUMITRIU, P. F. 4. M-am trezit pe mal, fulgerînd cu coada ochiului spre locul primejdiei; biruitor, însă, într-o jalnică stare, cu straiele șiroind și lipite de trup. SADOVEANU, Î. A. 49. Fruntea călărețului șiroia de sudoare. NEGRUZZI, S. I 42. 2. (Despre ape curgătoare) A curge (repede). (Atestat înforma șuroi) Cu fruntea lovită în piatraunde șuroia apa pe jgheaburi de două ori de trei mii de ani. C. PETRESCU, R. DR. 60. ◊ Fig. Îi trecuse năvala răului și prin vine îi șiroia o răcoare proaspătă de grădină umedă. DUMITRIU, N. 239. – Variante: șuroí, șiruí, șuruí (VLAHUȚĂ, la TDRG) vb. IV.
ȘIRUÍ1 vb. IV v. șiroi.
ȘUROÍ vb. IV v. șiroi3.
ȘURUÍ vb. IV v. șiroi2.
șirói1 s. n., pl. șiroáie
șiroí2 (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. șiroiéște, imperf. 3 sg. șiroiá; conj. prez. 3 să șiroiáscă
șirói s. n., pl. șiroáie
șiroí vb., ind. prez. 3 sg. șiroiéște, imperf. 3 sg. șiroiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șiroiáscă
ȘIRÓI s. 1. v. puhoi. 2. pârâu, șuvoi. (Un ~ de lacrimi, de sânge.) 3. șuvoi, (înv. și reg.) șirlău. (~ de sudoare.)
ȘIROÍ vb. (rar) a șuvoi. (Apa ~ pe jgheaburi.)
ȘUVOÍ vb. v. șiroi.
ȘIRÓI ~oáie n. 1) Șuviță de lichid care curge sau se prelinge de undeva. 2) Curs de apă, format în urma unor precipitații, care curge cu repeziciune. [Sil. și-roi] /Orig. nec.
A ȘIROÍ pers. 3 ~iéște intranz. 1) (despre lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. 2) A secreta un lichid din abundență. /Onomat.
șirloiu n. V. șiroiu.
șiroì v. a curge în șiroaie: sângele cum șiroia NEGR.
șiroiu n. torent: șiroaie de lacrămi, șiroaie de sânge. [Și șirloiu, șuroiu; onomatopee exprimând sgomotul curgerii apelor (cf. șiruì, șuruì)].
șiruì v. V. șiroì.
șuroiu n. V. șiroiu: fântână puturoasă impută la vale toate ale ei șuroaie GOLESCU.
șuruì v. a curge în șiroaie: îi șurue sângele. [Onomatopee (v. șiroiu)].
2) cĭúruĭ și (rar) -ĭésc, a v. intr. (d. cĭur 2; rut. čuriti, bg. čurkam, ung. csurogni, id. C. cĭucĭur, șiroĭ. țîrîĭ, țuruĭ. Bern. 1, 131). Curg șiroĭ, țuruĭ: cĭuruĭe ploaĭa. – Și șuruĭ și (Mold. Trans.) cĭórăĭ saŭ -ĭesc.
șiróĭ și șirlóĭ n., pl. oaĭe (imit. înrudit cu jirloĭ, gîrlă ș. a.). Lichid care se scurge în mare cantitate: șiroaĭe de lacrămĭ, de sînge, o ploaĭe ce curgea șiroaĭe. – Și șuroĭ și șurloĭ (Mold.) și șirlăŭ, pl. ăĭe (la Dos. ăurĭ).
1) șiroĭésc și șiruĭésc saŭ șíruĭ, a v. intr. (d. șiroĭ și rudă cu cĭuruĭ, cĭucĭur). Curg șiroaĭe: șiroĭesc orĭ șiruĭe lacrămile. V. șurluĭ.
șúruĭ v. intr. V. cĭuruĭ 2.
ȘIROI s. 1. puhoi, rîu, șuvoi, torent. (~ de apă.) 2. pîrîu, șuvoi. (Un ~ de lacrimi, de sînge...) 3. șuvoi, (înv. și reg.) șirlău. (~ de sudoare.)
ȘIROI vb. (rar) a șuvoi. (Apa ~ pe jgheaburi.)
șuvoi vb. v. ȘIROI.

șiroi dex online | sinonim

șiroi definitie

Intrare: șiroi (s.n.)
șiroi 1 s.n. substantiv neutru
șirloi substantiv neutru
Intrare: șiroi (vb.)
șirui 1 3 -ește verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv unipersonal
șurui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv unipersonal
șuroi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv unipersonal
șiroi 2 vb. conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv unipersonal