Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru ╚Öiretenie

╚śIRET├ëNIE1, ╚Öiretenii, s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi ╚Öiret2; fapt─â sau vorb─â ╚Öireat─â; viclenie, perfidie, ╚Öire╚Ťie. ÔÇô ╚śiret2 + suf. -enie.
╚śIRET├ëNIE2, ╚Öiretenii, s. f. (Pop.) Desf─â╚Öurare, curs (al unei ├«nt├ómpl─âri, al unei situa╚Ťii), istorisire cu multe peripe╚Ťii; p. ext. relatare a unei ├«nt├ómpl─âri, a unei situa╚Ťii etc.; t─âr─â╚Öenie. [Var.: ╚Öirit├ęnie s. f.] ÔÇô Cf. ╚Öir.
╚śIRIT├ëNIE s. f. v. ╚Öiretenie2.
╚śIRET├ëNIE1, ╚Öiretenii, s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi ╚Öiret2; fapt─â sau vorb─â ╚Öireat─â; viclenie, perfidie, ╚Öire╚Ťie. ÔÇô ╚śiret2 + suf. -enie.
╚śIRET├ëNIE2, ╚Öiretenii, s. f. (Pop.) Desf─â╚Öurare, curs (al unei ├«nt├ómpl─âri, al unei situa╚Ťii), istorisire cu multe peripe╚Ťii; p. ext. relatare a unei ├«nt├ómpl─âri, a unei situa╚Ťii etc.; t─âr─â╚Öenie. [Var.: ╚Öirit├ęnie s. f.] ÔÇô Cf. ╚Öir.
╚śIRIT├ëNIE s. f. V. ╚Öiretenie2.
╚śIRET├ëNIE2, ╚Öiretenii, s. f. Faptul de a fi ╚Öiret (v. ╚Ömecherie, viclenie); fapt─â sau vorb─â ╚Öireat─â (v. ╚Öiretlic, vicle╚Öug). Murmur─â cu o clipire de ╚Öiretenie ├«n ochi. DUMITRIU, N. 172. V─âduva z├«mbi cu dulcea╚Ť─â ╚Öi cu ╚Öiretenie spre pan Sampil. SADOVEANU, O. VII 138. Omul nu e numai o fiin╚Ť─â care, cu ╚Öiretenie ori cu brutalitate, c─âlc├«nd ╚Öi strivind pe al╚Ťii, caut─â s─â-╚Öi cucereasc─â un loc la osp─â╚Ťul vie╚Ťii. BR─éTESCU-VOINE╚śTI, ├Ä. 13. ÔŚŐ (Cu o nuan╚Ť─â de simpatie) Nu era mare lucru ├«n scrisorile ei: aceea╚Öi ╚Öi iar aceea╚Öi afec╚Ťiune f─âr─â margini, ce-i umplea tot sufletul, spus─â f─âr─â ╚Öiretenie, cu acelea╚Öi cuvinte; dar asta era lucru mare. D. ZAMFIRESCU, R. 199.
╚śIRET├ëNIE1 s. f. v. ╚Öiritenie.
╚śIRIT├ëNIE s. f. (╚śi ├«n forma ╚Öiretenie) Desf─â╚Öurare, curs, fir al ├«nt├«mpl─ârilor, istorisire cu multe peripe╚Ťii; t─âr─â╚Öenie. ├«ncepu s─â le povesteasc─â ╚Öiritenia celor ce i se ├«nt├ómplase. ISPIRESCU, L. 36. ├Äncepuse╚Öi a ├«ndruga o ╚Öiretenie. ODOBESCU, S. III 196. ÔŚŐ (Pleonastic) Dup─â ce se dovedi c─â F─ât-Frumos era adev─âratul uciga╚Ö al zmeilor, spuse toat─â ╚Öiretenia ╚Öi ├«nt├ómplarea. POPESCU, B. IV 14. ÔÇô Variant─â: ╚Öiret├ęnie s. f.
╚Öiret├ęnie (-ni-e) s. f., art. ╚Öiret├ęnia (-ni-a), g.-d. art. ╚Öiret├ęniei; pl. ╚Öiret├ęnii, art. ╚Öiret├ęniile (-ni-i-)
╚Öiret├ęnie (╚Ömecherie, t─âr─â╚Öenie) s. f. (sil. -ni-e), art. ╚Öiret├ęnia (sil. -ni-a), g.-d. art. ╚Öiret├ęniei; pl. ╚Öiret├ęnii, art. ╚Öiret├ęniile (sil. -ni-i-)
╚śIRET├ëNIE s. 1. v. ╚Ömecherie. 2. v. subterfugiu.
╚śIRET├ëNIE s. v. curs, desf─â╚Öurare, dezvoltare, evolu╚Ťie, mers, succesiune, ╚Öir, ╚Öirag.
╚śIRET├ëNIE ~i f. 1) Caracter ╚Öiret; h├ótrie. 2) Fapt─â sau vorb─â de om ╚Öiret; viclenie. [Art. ╚Öiretenia; G.-D. ╚Öireteniei; Sil. -ni-e] /╚Öiret + suf. ~enie
șiretenie f. fire șireată: șiretenia vulpei.
șiritenie f. șir de întâmplări: șiritenia povestii ISP. [Lit. șiretul sau firul povestii].
╚Öiret├ęnie f. (d. ╚Öiret, adj.). Fire ╚Öireat─â: ╚Öiretenia vulpi─ş.
╚Öiretenie s. v. CURS. DESF─é╚śURARE. DEZVOLTARE. EVOLU╚ÜIE. MERS. SUCCESIUNE. ╚śIR. ╚śIRAG.
╚śIRETENIE s. 1. ╚Ömecherie, viclenie, (rar) ╚Öire╚Ťie. (Era de-o proverbial─â ~.) 2. stratagem─â, subterfugiu, ╚Öiretlic, ╚Ömecherie, tertip, truc, viclenie, vicle╚Öug, (rar) ╚Öire╚Ťie, (reg.) solomonie, (Ban. ╚Öi Transilv.) mi╚Öculan╚Ť─â, (├«nv.) marafet, m─âiestrie, (fam.) chichi╚Ť─â, chi╚Ťibu╚Ö, manevr─â, merchez. (A uza de o ~.)

șiretenie dex online | sinonim

șiretenie definitie

Intrare: șiretenie (istorisire)
șiretenie substantiv feminin
  • silabisire: -ni-e
șiritenie substantiv feminin
Intrare: șiretenie (viclenie)
șiretenie substantiv feminin
  • silabisire: -ni-e