Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru șireglă

ȘIRÉGLĂ, șiregle, s. f. (Reg.) Codârlă (la car sau căruță). – Din magh. saraglya.
ȘIRÉGLĂ, șiregle, s. f. (Reg.) Codârlă (la car sau la căruță). – Din magh. saraglya.
ȘIRÉGLĂ, șiregle, s. f. (Regional) Parte a căruței constînd dintr-un fel de grătar (încovoiat), care închide loitrele în spate (cîteodată și în față) și care poate fi coborîtă sau ridicată după nevoie; codirlă. Nu se auzea decît fornăitul cailor legați de șireglele căruțelor. VORNIC, P. 219.
șiréglă (reg.) (-re-glă) s. f., g.-d. art. șiréglei; pl. șirégle
șiréglă s. f. (sil. -glă), g.-d. art. șiréglei; pl. șirégle
ȘIRÉGLĂ s. v. codârlă, fund, targă.
șiréglă, șirégle, s.f. (reg.) 1. partea de dinapoi a căruței sau carului; codârlă. 2. loitră. 3. grătar pentru nutreț fixat deasupra ieslei, la peretele grajdului. 4. (în forma: șiriglă) deschizătură în peretele grajdului, prin care se dă nutreț vitelor. 5. împletitură de nuiele, în formă de ladă, fixată pe sanie, în care se transportă nutrețul. 6. targă folosită la transportarea pământului, a minereului aurifer etc. 7. năsălie. 8. roabă de transport. 9. capră de lemn pentru transportarea plugului.
șeríglă f., pl. e (ung. saraglya, saroglya, sereglje și taraglya, d. germ. schrägel, dim. d. schragen, suport, cavalet). Trans. Codirlă la car, corlată și alte lucrurĭ asemenea. – Și șo- și șireglă.
șiréglă, V. șeriglă.
șireglă s. v. CODÎRLĂ. FUND. TARGĂ.
șiréglă, s.f. – v. șereglă.

șireglă dex online | sinonim

șireglă definitie

Intrare: șireglă
șireglă substantiv feminin
  • silabisire: și-re-glă